Cultură

În contextul promovării identităţii locale prin implementarea proiectului „SOCĂCIŢELE – bucătăresele comunitare – păstrătoare, promotoare şi creatoare în artele culinare rurale tradiţionale”, Fundaţia Progress propune publicului larg o reflecţie asupra rolului pe care femeile din satele bistriţene l-au avut şi îl au în comunităţile rurale, precum şi asupra contextului de viaţă ce le determină şansele de a contribui la dezvoltarea durabilă.

Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, Revista „Mișcarea Literară”, Societatea Scriitorilor din județul Bistrița-Năsăud și Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” Chiuza organizează, în perioada 26-27 noiembrie 2015, „Colocviile Rebreanu” (ediția a XXXIII-a).

Eugen Virgil Nicoară este unul dintre cei mai mari critici şi istorici ai teatrului românesc şi unniversal. Lucrările sale: Istoria teatrului universal, Istoria teatrului din perspectivă antropologică V volume publicate ( al şaselea volum inedit se află în arhiva noastră din care am publicat periodic fragmente în revista ,, Gând Românesc), Istoria teatrului de-a lungul vremii, Teoria teatrului de-a lungul vremii, ca să le amintim doar pe acestea din multele sale lucrări, spun totul despre acest om de o mare cultură encyclopedică.

Am găsit într-un dosar din arhiva mea un plic durduliu cu fișe din anii 80. Va fi știut Securitatea de el, căci, nu mă îndoiesc, voi fi fost un…simpatic de-al lor? Conține anecdote (să le zicem) „politice”, cu precădere referitoare la faimoasa familie (adică sinistră) a Ceaușeștilor. Și am selectat câteva, pentru tipar.

Un apel pe mobilul meu. Vodafone. De pe un telefon fix. Cu prefixul judeţului Alba. La ora 10 şi jumătate, aproximativ. Prima întrebare (direct, fără nici o introducere): Sunteţi domnul Aurel Podaru? Da, doamnă. Sărut mâna! Bună ziua. Eu sunt… Dar nu reuşesc să „prind” următoarele cuvinte. Interlocutoarea mea ori vorbeşte prea încet (prea încet pentru urechile mele!), ori cuvintele sale dau pe lângă receptor. O rog să vorbească un pic mai tare şi mai rar. Îmi spune că a citit „Gara Beclean pe Someş”. Cartea dumneavoastră, zice.

„După 26 de ani de la apariţia romanului acesta,
iată un exemplar descoperit în tolba uitării,
pe care i-l ofer cu mult drag colegei mele întru condei,
Veronica Oşorheian.
O, tempora !
Cornel Cotuţiu
Beclean, de Ziua Crucii, 2015”

Profesorul scriitor din Năsăud, domnul Mircea Daroşi a scris 14 cărţi, cartea cu numărul 13 fiind şi primul său volum de versuri, „Nisipul clepsidrei”, care mi-a atras atenţia. Cartea aceasta este o neaşteptată metaforă care scurge tăcerea timpului trecut, timpului pierdut în anumite amintiri. Nostalgie, nelinişte, dorinţă, toate vin din lumea gândului. Peste tot însă tronează cuvântul.
„Cuvântul e tezaur de lumină,
Când este spus cu rost şi cumpătat,
În el este puterea cea divină
Şi frumuseţea gândului curat.
El vindecă tăcerile rănite

Așa ar fi trebuit să se cheme cartea d-lui Grigore Avram intitulată, surprinzător „Da'de unde!”, pe motiv că paginile ei ne descriu forestierii care taie arborii din pădurile Județului Bistrița-Năsăud, la nord-est, în perioada 1984-2000, lângă „cuibul visurilor” dintre măguri, cu toate că fasonatorilor li se mai spune câteodată, peiorativ, în satele de pe Valea Someșului, barabori. Faptele silvestre relatate constituie eboșa unui roman, în linia d-lor Anatolie Paniș ori Gelu Păltineanu...

Mâine, de la ora 19.00, la Sinagoga Bistriţa va avea loc un eveniment cultural de excepţie: publicul bistriţean va putea asculta vocile de aur ale sopranei Anita Hartig şi tenorului Ştefan Pop.