Cultură

Dacă ar fi să fac un Bilanţ al anului 2014 ar fi cam aşa:
N-am scris decât o carte, „Postume antume”, poezii, Ed. Limes, Cluj, „am comis cel mai grav dintre păcatele/ pe care le poate comite un om/ n-am fost fericit”(ă), (J.L. Borges), n-am luptat destul (ştiu eu!...), n-am fost puternică, n-am bătut cu pumnul în masă, n-am deranjat –sper – pe nimeni. Trebuia?...
N-am călătorit cât aş fi vrut, n-am iubit pe săturate, n-am postit cum ar fi trebuit, nu m-am rugat îndeajuns. Mă mai rabdă oare pământul?...

Traian T. Coşovei (60 de ani), poet, Nina Cassian (90 de ani), poetă, Dan Hăulică (82 de ani), critic de artă, sunt marii dispăruţi ai anului 2014. Poate că mai sunt şi alţii (de exemplu, actriţa Margareta Pogonat), dar i-am ales pe cei din lumea scrisului, ca fiind una mult mai bogată în semnificaţii.

Este sărbătoarea Crăciunului şi-n liniştea pe care poate doar aceste zile ţi-o oferă, citesc cu mare drag cartea lui Menuţ Maximinian şi Valentin Marica. Cei doi scriitori s-au gândit să ne aducă un „ Pendul de cer” – o antolo9gie în care 43 de scriitori îşi reamintesc de copilărie şi de frumuseţea Crăciunului. Şi oare ce poate fi mai frumos ca în ziua Crăciunului, să-ţi aminteşti de Crăciun. Parcurgând paginile cărţii, vrând-nevrând te întorci la anii copilăriei. Am zburat şi eu cu gândul la casa din faţa brazilor.

CONSILIUL JUDEŢEAN BISTRIŢA-NĂSĂUD
Centrul Judeţean pentru Cultură

Sâmbată 3.01.2015 – ora 19.00 – Sinagoga
Noua Orchestră Transilvană
si Filarmonica Transilvania Cluj
Dirijor: Romeo Rîmbu
Solişti: Dana Păcuraru - soprană
Mihai Lazăr - tenor

În program lucrări de mare popularitate din creaţia compozitorilor: J. Strauss, Joseph Strauss, J. Strauss tatăl, Eduardo di Capua, G. Verdi, Arturo Marquez, Pablo Sorozabal, D. A. Robles, Q. Mendoza y Cortes

În zi de sărbătoare, la Gledin a avut loc lansarea volumului „Gledinarul care a îmbătrânit odată cu istoria”, scrisă de jurnalistul Dorin Arsinte, fiu al satului, şi dedicată lui Iacob Marian, al Petreştilor. Cartea a fost prezentată de părintele paroh Ioan Titieni şi de prof.

Se întâmplă uneori câte un ciorchine de coincidențe onomastice cu totul neașteptate, neobișnuite. La începutul unui an școlar, când am preluat, ca diriginte, o clasă a IX-a, profil filologie, și am completat catalogul, pe baza dosarelor de la secretariat, mare mi-a fost mirarea privitor la prenumele școlarilor.

S-a spus, nu o dată, că o carte ne poate salva din mediocritate. Rolul acesta, credem, îl au cărțile ce nu pun stăpânire egoistă „pe o parcelă din grai”, ci statornicesc legile bunei-credințe, viețuirea în infinitul adevărului și al frumuseții.

Mă ning colindele în suflet
Cu fulgi de dor aduşi de sus,
Azi, îngerii coboară în cuvinte
Să ni-L vestească pe Iisus.

Mă ning colindele întruna
Şi iarna-mi ţine cald acum,
Pe vatra noastră ard cărbunii
În noaptea sfântă de Crăciun.

În fiecare an Iisus se naşte,
În Betleemul casei noastre dragi,
Îl mângâie colindele în leagăn
Şi daruri îi aduc bătrânii magi.

Azi nu mai ninge cum ningea odată
În zi de-ajun, când colindam tot satul
Şi o făceam de-a lungul şi de-a latul
Atenţi să nu rămână nici o vatră...

Azi sub papuci nu scârţie zăpada
Cum în ajun pe drumul îngheţat
Părea să cânte-n pas de colindat...
Acum din amintiri trăieşte strada.

Azi nu mai e ca-n vremile trecute
Dar e aceiaşi, caldă sărbătoare
În seara de Crăciun, cu mic, cu mare
Când treburile toate sunt făcute,

asta-i sara sântă
ler domnului ler
dalb colac frământă
mâinile din cer
trup de mântuire
a primit tăcut
pruncul sânt iubire
înfăşată-n în lut

pacea înstelează peste satul nins
veghea-ntinde ceară clopotul s-a stins

maica-și poartă plânsul palid tremurând
magi cu semnul crucii bat la porţi cântând

asta-i sara sântă
ler domnului ler
dalb colac frământă
mâinile din cer
trup de mântuire
a primit tăcut
pruncul sânt iubire
înfăşată-n în lut