Cultură

“Împăratul poeziei şi-al visării” nu a crescut doar în “grădina” culturii noastre naţionale, cum au făcut majoritatea poeţilor noştri de până atunci. Nu doar a cunoscut, ci a şi asimilat cele mai de seamă creaţii din literatura universală, accesibile prin intermediul limbii germane, pe care a cunoscut-o în mod desăvârşit. De la Rig-Vede la cultura renascentistă, la Shakespeare şi Victor Hugo sau romanticii secolului său, nimic nu i-a fost străin. În sufletul său însă, a avut totdeauna o neţărmurită admiraţie faţă de poezia latină, care i-a fost adesea inspiratoare.

Scriitorul Dan Sociu, desemnat castigator al premiului "Cartea de Poezie a anului 2013", pentru volumul "Vino cu mine stiu exact unde mergem", a declarat, sambata, pentru MEDIAFAX, ca va refuza distinctia, intrucat aceasta este finantata de ICR.
Premiul "Cartea de Poezie a anului 2013", in valoare de 3.000 lei, va fi oferit de Institutul Cultural Roman (ICR), reprezentat de Nagy Zoltan Mihaly, vicepresedintele ICR.

Poezie
Nicolae Avram: grupaj de poeme fără titlu, dintr-un volum în pregătire (2)
Tudorica Bindea: Psalm (6)
Nicolae Bosbiciu: Poeme (8)
Elena M. Cîmpan: După o plimbare prin burg, Destul, Ultima noapte din Pescarilor, prima noapte pe Vasile Lupu, Parole, Post-scriptum (3)
Gheorghe Mizgan: Strigătul singurătăţii. Poeme TANKA (3)
Andrei Mureşanu: Către martirii români din 1848-1849 (7)
Maria Olteanu: Duminica, Poezie, Acasă, Din cuvinte, Viaţa.i o colivie, În lacrima ferestrei, Cuiele cuvintelor, Eu aparţin, Avem nevoie de iubire (5)

Cu câtva timp înainte de apariţia primului număr al “Răsunetului cultural”, Andrei Moldovan m-a întrebat: “Tu ce dai?” Crezând că-l voi da gata cu oferta mea (surpriză!), i-am răspuns (cam băţos, recunosc!): “Un poem”. N-a tresărit. N-a schiţat nici măcar cel mai vag gest de mirare, de parcă ar fi fost sigur că eu scriu (în taină) şi versuri. “Bine, trimite-mi-l”, mi-a zis.

În ceea ce mă privește, 2013 a fost anul schimbărilor mărunte, în aparență lipsite de mari semnificații. Un an liniștit, un an în care lucrurile par să se fi așezat, un an care mi-a priit. Rutina auto-impusă, lecturi, fotografie, lansări de carte etc. Printre puținele provocări pe care m-am încumetat să le accept a fost colaborarea cu „Răsunetul cultural”. Știam dinainte, om al lucrurilor făcute pe ultima sută de metri cum sunt, ce va însemna colaborarea aceasta. Dar mai știam că vrând-nevrând, aveam să citesc o carte pe lună.

Nimic nu creşte sub umbra marilor copaci... Şi totuşi... există copaci şi copaci, cum există umbre şi umbre. Există copaci care cresc drept, înalt, spre cer, iar umbra lor, departe de a fi o umbră groasă, rece, neprielnică, este o umbrelă care oferă protecţie faţă de soarele prea arzător, faţă de ploaia prea rece, faţă de vântul prea puternic, devenind astfel o pepinieră pentru vlăstari sau un spaţiu privilegiat pentru diferitele esenţe de arbori, ocrotind şi încurajând înălţarea. Odată cu trecerea timpului, acolo unde era cândva un copac, freamătă o pădure.

Când tragi o linie se pot întâmpla mai multe lucruri. De pildă, se poate face o adunare, un bilanţ. Nu mi-am propus să realizez un asemenea demers la intrarea suplimentului nostru în al doilea an de apariţie, dar, la întocmirea sumarului general pentru primul an, câteva lucruri de ordinul evidenţei m-au determinat să le amintesc, convins fiind că ele sunt de un interes general.