Cultură

„Gradele de comparaţie” (Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2013) a lui Icu Crăciun este un roman consistent, scris cu mână sigură de către un autor căruia îi vine uşor de acum să se apropie de stiluri şi chiar tonalităţi narative diferite în interiorul aceluiaşi volum, fără a crea impresia artificialităţii textului.

Îndată după apariţia ei, cartea pomenită mai sus a fost comentată de critici importanţi ai momentului în paginile unor reviste de cultură de cel mai înalt prestigiu. Iată doar câteva secvenţe.

” (...) Literatura se construieşte pe ruinele memoriei. Pe ceea ce nu am uitat, cred eu. Aşa a fost scrisă Biblia, aşa au fost scrise Don Quijote şi Fraţii Karamazov etc. Am putea spune chiar aşa: la început a fost memoria. Am putea spune chiar aşa: la început a fost ficţiunea.” Sunt cuvintele lui Ioan Pintea, invitat la ediţia a VI-a a ”Colocviilor de la Beclean”, pe tema ”Memorialistica între realitate şi ficţiune”, moderate de către Adrian Dinu Rachieru, la 13 mai 2004.

DUPĂ O PLIMBARE PRIN BURG

toate se închid şi se deschid la Lucăceşti,
toate poemele - freamăt de codru,
eu freamăt...

bunicul tău - aproape de bunicul meu,
în mintea mea, în amintirea ta...
hei, dar oare noi de ce ne-am atât depărtat?!...

DESTUL

când cărţile erau gata să înflorească,
am spus:
- destul!

când cuvintele gata s-au fost găsit,
am spus:
- destul!

când ne-am întâlnit şi era gata să murim,
am spus:
-destul!

nimeni nu m-a contrazis...

Nu a curs prea mult timp de când cozile ne marcau existenţa de zi ci zi, fie că aşteptam pentru pâinea cea de toate zilele, pentru ulei, zahăr, ouă, cafea cu năut sau tacâmuri de pui cu peşte stricat, fie că ne rupeam nasturii pentru o halbă de bere ori pentru câteva portocale ca să facem o bucurie copiilor, dar asta doar de vreo două-trei ori pe an, cu prilejul sărbătorilor legale. Existau cozi aproape pentru orice. Memoria colectivă, încet-încet, le trece într-un plan secund şi cred că bine face.

Trup

Mâna mea ivită dintr-o vale
ochiul – un meteorit topit
căzut pe pământ în timpul genezei
(de aceea poate nici n-a prea sclipit)
s-au întâlnit la întâmplare constituind un trup
la uşa căruia bat de la-nceput

dacă n-aş avea încuviinţarea-i
dacă albul zilei nu m-ar răstigni
pe potirul unei flori de lacrimi
tot mereu în el aş poposi

în membrana caldă de visare
în conturul carnivor adânc
tot mai cred în chinul ce-l adăposteşte
care poate da luminii gând

În noapte, sufletul

Taci, suflete!
Ascultă şi tu
noaptea cum îşi trimite printre noi
iscoadele,
ploaia pipăind locurile pe care să calce...

*
Din ochii toamnei
genele ierbii ascund
lacrimi de rouă –
iubirile ca frunze
sub talpa amintirii

*
Lacrima toamnei
în surâsul primăverii
pe chipul iernii –
insule de amintiri
în oceanul uitării

*
Mă strivesc gânduri
desprinse din bolţile
tăcerii adânci –
nufărul galben gazdă
pentru un fluture alb

*
Cine alege
alergând după puţin
culege nimic –
întunericul din zi
şi lumina din noapte

„Neposul a fost şi este o vatră de cultură, istorie, etnografie, cu oameni pe măsură, care, iată, se înscriu în cartea nemuririi, a veşniciei” (Olga Lucuţa, Răsunetul – 30.05.2010).
De curând a apărut, la Editura Mesagerul Bistriţa, volumul scris cu migală de domnul profesor Mircea Daroşi şi intitulat „Gavril Istrate – decanul filologilor români”.

Vineri, 7 iunie, de la ora 19.00, la Sângeorz-Băi, la Muzeul de Artă Comparată, are loc vernisajul expoziţiei „Grigore Bradea – un fel de om”. Prezintă – istoricul de artă Vasile Duda. Cu acest prilej a avea loc şi lansarea revistei „Pisanii Sângeorzene”.
Prezintă Icu Crăciun, Florin Hodoroga, Alexandru Dărăban