In Memoriam

Am vrea să ne desfacem de marea putere a timpului şi să ieşim din cadrul legilor sale, dar nu putem, căci toate sunt puse pe seama voinţei lui Dumnezeu. Se pare că, în ultima vreme, veştile triste sunt tot mai multe, îndeosebi despre oamenii de aleasă cultură, care ar mai fi avut atâtea de făcut în această lume, în care, avem de toate ,,şi mai bune şi mai rele’’, cum spune Adrian Păunescu.

A plecat dintre noi, în lumea celor drepți, renumitul profesor de matematică dr. Gheorghe Pleș, un exemplu de dăruire și generozitate pentru toți colegii de breaslă- profesori și generațiile de elevi a căror profesor a fost la Colegiul Național ,,George Coșbuc” Năsăud.
O pierdere pentru noi toți, a unui mare om de cultură cu scrieri documentare, prin volume de cărți, care îl fac nemuritor.
Un astrist devotat, președinte al Secțiunii Științifice în relațiile cu școlile din cadrul Despărțământului Astra Năsăud.
Dumnezeu să-l odihnescă în pace, să-l aibă în paza Lui!

Ca un trăsnet a căzut, în Cluj-Napoca, vestea trecerii la cele veșnice a prof. dr. Gheorghe Pleș, Laureat al Academiei Române, cel care a ilustrat, ca nimeni altul, viața cultural-pedagogică năsăudeană. S-a stins lăsând pe masa de vise proiecte de cercetare pe care, din nefericire, nu și le-a finalizat.
Ne-a fost coleg, prieten și colaborator apropiat până în ultimele clipe ale vieții sale. S-a dus în Postul Mare al Sf. Paști 2021 să se odihnească întru revigorarea sufletului, mereu obosit de investigațiile științifice întreprinse.

Domnului profesor Gheorghe Pleș,  cu aleasă prețuire! 
Te-ai grăbit, domnule profesor, ai plecat fără să-mi citești cărțile. Ți le-am dăruit cu drag, doar cinci, e drept, cea de-a șasea voiam să ți-o dăruiesc la prima noastră întâlnire fără măști, la prima bere pe care am fi închinat-o prieteniei noastre care începuse în ultimele luni, după ce am citit, trăit și comentat cartea dedicată Veronicăi Micle, fiica uimitoare a Năsăudului.

Despre renumitul profesor de matematică Gheorghe Pleș, plecat de curând dintre noi, nu pot vorbi decât rememorând împrejurările în care l-am cunoscut.
Eram în clasa a XI-a (1968) și fratele meu Iustin, student la facultatea de Matematică a Universității clujene ,,Babeș-Bolyai”, în vacanța de primăvară, m-a dus la Cluj și acolo am petrecut, în compania colegilor lui de an, vreo trei zile. Probabil că el mai făcea o încercare de a mă atrage în lumea matematicii, pentru a continua o tradiție de familie, deși știa că literatura mă captiva mai mult.

S-a stins în tăcere un mare OM. Profesorul care a luminat Ţinutul Năsăudului ca un astru, a trecut în eternitate. Un spirit profund ştiintific,  un desţelenitor de minţi pentru brava junime a Văii Someşului, un slujitor al Minervei a trecut Styxul. Nu au rămas multe repere în Valea Somesului să aibă o asemenea vizibilitate ştiinţifică şi pedagogică. A fost un continuator al ACADEMICIENILOR care a stăruit să rămâna năsăudean, dar a intrat prin activitatea editorială, de cercetare a istoriei învăţământului năsăudean, pe radarul ACADEMIEI ROMÂNE.

Astăzi, după Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, am săvârșit la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Chețiu, slujba parastasului la un an de zile după vrednicul de pomenire preacucernicului părinte Iov Istrate.
Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în Împărăția Sa, iar familia și miile de credincioși pentru care a slujit și s-a rugat cu atâta dragoste și devotament, să fie mângâiați și întăriți.

Parohia Ortodoxă Română Chețiu-Bozieș

Astăzi se împlinește un an de când s-a stins din viață, brusc și neașteptat, Ioan Nicolae.
Amintirea lui a rămas în inimile noastre...
Alina Klein Nicolae și familia

† Joi, 4 martie 2021, se împlinesc șase luni de la trecerea la cele veşnice a părintelui nostru
Preot LEONTIN STEJEREAN
03.03.1920 – 04.09.2020
În credință și dragoste, în nădejde și în blândețe, în curățenie și în vrednicia preoțească, cu bună cinste ai fost înfrumusețat pururea pomenite.
Pentru aceasta preaveșnicul Dumnezeu, Căruia ai slujit, va avea grijă de sufletul tău în loc luminos și vesel unde drepții se odihnesc.

            ”Grădina lui Florea Gușă e alcătuită din tot soiul de trepte, rafturi și polițe, fiindcă atunci, la începuturi, pământul Rodnei n-a avut răbdare să se așeze cum se cuvine și, din călcătură tare în călcătură moale, s-au izvodit asemenea bizare înfățișări de aluat dat peste margini.
            Satul a rămas undeva, în vale, și-n grădina lui Florea s-aude frunza plopului, care bate vântul când nu bate, precum și sopotul adormit al pârâiașului mărunțel.