In Memoriam

   Modest și discret, cum a fost în viața lui, a plecat dintre noi și ,,Cioplitorul în marmură”, sculptorul Ioan Mureșan din Beclean, Muri, cum era cunoscut el în ,,ograda” prietenilor. Mie mi-a plăcut să-i spun ,,cioplitor” și nu sculptor fiindcă acest cuvânt, după părerea mea, a evidențiat mai bine efortul lui creator răsfrânt asupra blocurilor de marmură, în așteptarea conturării capodoperei care se va ivi din gândurile și din imaginația lui.

Nu știm cum arată veșnicia, la chip, la vorbă, la port, dar o simțim uneori atât de acut, încât parcă ar face parte din noi. Despre ea vorbim cu reținere, cu uimire, ca despre ceva abstract. Cum viața nu poate fi veșnică, atunci îi revine morții misiunea de a se măsura în ani de veșnicie. Nu toți muritorii au acest privilegiu. Unii sunt uitați imediat, până să mai apuce veșnicia să se nască, alții cresc în neuitare, odată cu veșnicia, pe măsură ce profilul li se contureză mai bine, după plecarea dintre noi. Paradoxal, nu ne naștem veșnic, dar murim veșnic.

A  fost o ființă devotată familiei, muncii, binelui comun, care vreme de peste trei decenii a fost implicată și a activat într-un microcolectiv ce  a avut ca principală sarcină asigurarea protecției fitosanitare a livezilor din bazinul pomicol bistrițean. Hărăzită de Cel de Sus cu o zestre intelectuală temeinică, s-a numărat încă din copilărie printre elevii performanți ai școlii la care a învățat. A dovedit mereu bunătate și altruism.

          Anul acesta se împlinesc o sută de ani de la trecerea la Domnul a prozatorului, poetului, publicistului, diplomatului și academicianului Duiliu Zamfirescu, născut în anul 1858. Părinții săi formau o redutabilă familie intelectuală, tatăl său, aparținând lumii negustorești, făcuse studii superioare și cunoștea patru limbi străine, iar mama sa cultiva în familie gustul pentru muzică și literatură.

Se împlinesc astăzi, 27 iulie 2022, 25 de ani de când pictorul de la Rodna, Florea Gușă, a plecat în lumea îngerilor. Va trăi veșnic în sufletele noastre prin tot ceea ce a creat în cei 41 de ani de viață.    Ne aducem aminte și le mulțumim tuturor celor care au scris despre el de-a lungul timpului.
    Familia Berengea și Sasu, cu drag și dor, pentru amintirea lui Florea Gușă.

S-au împlinit zece ani de când ilustrul profesor năsăudean, jurnalist, scriitor și astrist, studiază la Biblioteca cerească, cu gândul la cei dragi în mijlocul cărora și-a petrecut viața, rămânând mereu sufletul în sufletul neamului meu.

† Astăzi se împlineşte un an de la fulgerătoarea trecere în lumea veşniciei a dragei noastre MIHAELA (MEA) PETRUSE SCHREINER, mamă, soţie, fiică, soră.   
Comisar de poliție la Compartimentul de Analiză şi Prevenirea Criminalităţii din cadrul IPJ BN, a fost în slujba binelui în haina de poliţist, învăţându-ne ce înseamnă omenia, dreptatea, respectul pentru muncă, fiind iubită de toţi cei care au cunoscut-o. De o statură morală impresionantă, a avut un suflet prea mare ca să mai încapă în această lume.

A intrat în lume și viață într-o familie de truditori cu multiple norme de la Joseni, cea a lui Nicolae și Floarea Trif. Capul familiei îndeplinea aproape zilnic  o primă normă de  opt ceasuri în calitate de gaterist la Fabrica de cherestea din Bistrița Bârgăului, aflată  la 5 km, iar cei 10 km îi parcurgea zilnic cu bicicleta.

            În acest aprilie friguros, retrăiesc senzații vechi ale primăverii, când mă răscolește un aer definitiv... Întins pe patul de sub fereastră, urmăresc norii. Vântul în rafale scutură crengile unde. Desub pielea aspră, au izbucnit muguri... În evantai, frunzulițe vor plesni învelișul scămos, se vor întinde leneșe în aerul vibrând de melancolie. Cu ferestrele larg deschise, mă pătrunde frigul... și amintirile de poet bătrân.

Corneliu Florea și-a început discursul din acea seară prin a spune: „Bună seara! Sunt un om liber!”. Cu toate că nu pot să îl descriu prea bine deoarece memoria mea nu este foarte promptă, amintirea cuvintelor lui va rămâne vie în mintea mea. Un om curajos, care a trăit să își spună povestea, căruia o să îi rămân mereu recunoscătoare pentru inspirația pe care mi-a dăruit-o. Tot ce pot să îi ofer totuși la schimb e o bucată din inspirația lui înapoi, sub forma unei poezii.