Opinii
În ochii românilor văd o profundă tristețe de neam. Avem o istorie în spate. Din nefericire tineretul de astăzi, în marea lui m ajoritate, este conectat la nonvalori, copiii npștri nu mai sunt ai noștri, sunt ai vremurilor. Românul se trezește când dă de dracul. Nu vă lăsați hipnotizați de plăcerile vieții, priviți în sus, priviți Crucea lui Hristos! Și să mai știți că istoria care nu vorbește cu veșnicia este zoologie. Detașați-vă de cei care transformă în defect rădăcinile neamului nostru, iubirea noastră de neam și de creștinismul său milenar.
Poți să nu fii de acord cu o afirmație sau alta, venită din partea oricui. Dar să confunzi și să falsifici este degradant. Din păcate, avem zilnic parte de așa ceva. De aceea, întăresc, spre lămurirea situației istorice, cele spuse privind conflictul din Ucraina, care afectează deja adânc viața fiecăruia.
Aflu din presă că,prin decizia cuiva, s-a pus capăt emisiunii„Dialoguri cu Andrei Marga”, inițiată în 2002 de directorulde atunci al TVR Cluj, Ioan Mușlea. Sincer,în urmă cu cîteva luni,la atingerea a 450 de emisiuni înregistrate, doream, împreună cu distinsul ziarist Karen Sebesi,să încheiem.
Moartea este un moment necesar și plin de sens, ea făcând să treacă viața pământească a oamenilor în faza eshatologică acolo unde se revelează deplinul sens al existenței pământești. Moartea este o poartă, fără moarte viața ar fi ireală, o iluzie. Chiar dacă omul ar trăi etern pe acest pământ ca persoană, viața lui ar rămâne în afara sensului. Moartea este o taină prin care omul trebuie să treacă ca să intre în sensul deplin al existenței, egal cu plentitudinea ei. Până și iadul implică un sens dintr-un unghi de vedere.
Într-o conferință publică susținută la Alba Iulia (14 septembrie 2022) am răspuns la o întrebare, venită din rândul celor prezenți, privind efectele conflictului din Ucraina asupra democrației. Nu sunt dintre aceia care nu văd realitățile sau gândesc una și spun alta, încât am reiterat cu claritate idei exprimate anterior, de această dată poate mai direct.
Rezoluția de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, avea în vedere pentru România ce se întregea atunci nu doar democrație, ci mai ales „democrație curată”. Este astfel normal ca la lansarea la Alba Iulia a cărții Soarta democrației (Creator, Brașov, 2022), să mă opresc mai întâi asupra actualității acestei devize. Voi evoca apoi reflecții din cultura română asupra democrației și voi încheia cu o privire asupra lumii.
Inegalabilul istoric și om de cultură Nicolae Iorga, căruia „nimic din ceea ce este istorie, nu i-a fost și nu i-a rămas străin ” ,afirma … „Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi și trebuie și un dram de iubire ca s-o înțelegi”.
Un vechi, dar tot atât de actual și frumos cântec spune: „Ce s-ar face inima / De n-ar ști ce-i dragostea?” Câtă înțelepciune și câtă viață în aceste două versuri! Dacă vrem să pătrundem în profunzimile acestora, vom descoperi că este vorba chiar de simțirea dulce a dragostei dumnezeiești, care este izvorul oricărui fel de a iubi și a oricărei trăiri. Și ne referim aici la acele trăiri dătătoare de energie și cu putere vindecătoare.
Trăim vremuri grele și triste, aproape apocaliptice. N-am învățat nimic din trecut, dar suntem în întunerec si astăzi pipăind speriați viitorul. Așa cum au fost vremurile optzeciste, majoritatea oamenilor trăiau într-o mai mare pace sufletească și cu ceva mai puține griji, cu mai multă veselie, găsind o nedisimulată plăcere în tovărășia și conversația altora, punându-se mai multă demnitate în muncă, bucurându-se mai mult de natură și făcând lucrurile cu mai mult entuziasmn.
La scurt timp după Al Doilea Război Mondial, a intervenit “războiul rece”. Nu între cei care se înfruntaseră la “cald”, ci chiar înăuntrul alianței învingătoare. S-a trecut la ideologizarea raporturilor internaționale, în care s-au opus viziuni nutrite de ideile politice ale epocii. “Războiul rece” a fost criticat ulterior de fiecare parte, ca irosire de resurse, timp și șanse.