Religie

În fiecare an, ziua de 8 noiembrie Biserica a consacrat-o cinstirii celor doi mari arhangheli, Mihail şi Gavriil,dar şi a tuturor cereştilor puteri. Dacă ştim, în general, că îngerii sunt duhuri slujitoare, trimise de Dumnezeu pentru împlinirea voii Lui, căci însăşi denumirea de „înger” înseamnă „trimis”, arhanghelii Mihail şi Gavriil în traducere „arhangheli” înseamnă „primii între îngeri”. Şi vom vedea pe scurt că fiecare a avut o misiune aparte, personală, dar numai împreună slujirea lor are înţeles mântuitor pentru noi.

Preoţii din Cercul pastoral-misionar Ilva Mică, coordonaţi de pr. Iuliu Brici, s-au întâlnit în Duminica a 22-a după Rusalii în Parohia Parva din Protopopiatul Năsăud. Începând cu ora 16.00, în Biserica nouă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, în prezenţa a numeroşi credincioşi, soborul celor 12 preoţi slujitori, alături de părintele paroh Florin Marius Nalaţ, au săvârşit Taina Sfântului Maslu.

Textul Evangheliei la duminica a 22-a de după Rusalii: „Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se strălucit în toate zilele. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.

Fraza aceasta o țin minte de la o povestire a tatălui meu, care în timpul celui de-al doilea război mondial a fost folosit, alături de alți săteni, la construirea de fortificații necesare rezistenței trupelor germane și hortyste, prin care se încerca, oprirea ofensivei armatei române și sovietice prin teritoriul Ardealului cedat vremelnic Ungariei. Construirea unei fortificații s-a făcut în apropierea unui cimitir, pe poarta căruia, era o asemenea inscripție, inscripție pe care tata a purtat-o în minte toată viața.

Omul nu este făcut pentru a muri și totuși asta este ceea ce i se întâmplă. Este singurul lucru de care suntem siguri cu toții, chiar dacă nu îndrăznim să ne gândim că un astfel de eveniment ne va ajunge și pe noi: va veni o zi când vom muri.

INVITAŢIE
Parohia greco-catolică ,,Sf. Arh. Mihail şi Gavril”(de peste podul Budacului) din Bistriţa, are deosebita plăcere de a vă invita duminică, 4 noiembrie 2018, începând cu ora 10.00, la hramul bisericii noastre.
Cu prilejul acestei sărbători, avem bucuria de a-l avea în mijlocul nostru pe PC parinte Cristian Arinel Sabau, protopop Cluj I.

Vă aşteptăm cu drag!

Consilier si protopop onorific,
preot Ioan Ţolca

Ziua de 1 noiembrie este înscrisă în calendarul sufletelor şi al inimilor noastre ca fiind ziua de Luminaţie, zi în care se pomenesc”Morţii cei vii”, o zi specială care le este dedicată celor dragi, plecaţi dintre noi. Am putea spune că este un paradox să fii „mort şi în acelaşi timp viu” şi, totuşi, aşa este. Pentru că, cei dragi ai noştri chiar dacă pleacă din viaţa aceasta pământească sunt vii în sufletele noastre, prin nemurire. Şi dacă fiecare dintre noi ar trebui să dăm un răspuns la întrebarea ce este Luminația, cred că răspunsurile ar fi diverse și variate.

Textul evangheliei la duminica a 24-a după Rusalii:,,În vremea aceea a venit la Iisus un om cu numele Iair, care era mai-marele sinagogii; şi acesta căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, fiindcă avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi aceasta era pe moarte. Iar când se ducea Iisus şi-L împresurau mulţimile, o femeie, care avea de doisprezece ani curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată avuţia ei şi de către nici unul nu putuse fi vindecată, apropiindu-se ea pe la spate, s-a atins de poala hainei lui Iisus şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.

S-a născut într-un sat cu numele de Basarabov în timpul împăraților româno-bulgari Petru și Ioniță Asan (secolele Xll-Xlll) .în tinereţile sale a păscut vitele acelui sat, ducând o viaţă singuratică de rugăciune şi înfrânare. Umblând însă odată cu vitele prin iarba deasă a câmpului, a călcat cu piciorul, din nebăgare de seamă, un cuib de păsărele, strivind puişorii dintr-însul.