Religie

Istoria vieţii Mântuitorului Iisus Hristos se desfăşoară de-a lungul primelor decenii ale erei noastre, adică de la Naştere până la Înălţarea la cer. Între aceste două date, ca între malurile unui râu cu apele când mai liniştite, când mai învolburate, s-au desfăşurat cele mai sublime dar şi cele mai dramatice evenimente legate de mântuirea noastră, evenimente care constituie temelia creştinismului însuşi.

La Dobric a avut loc sărbătoarea „Sfinţii Mari Împăraţi, întocmai ca şi Apostolii, Constantin şi mama sa Elena”, o sărbătoare care marchează în primul rând hramul Mănăstirii, apoi devenind de-a lungul anilor prilej de pelerinaj din partea creştinilor ortodocşi din localităţile de pe Valea Ţibleşului, din oraşul Beclean, de pe Valea Someşului , dar şi din multe localităţi din judeţul Cluj şi chiar de mai departe.

Sătenilor de pe Valea Telcişor, le-a dăruit Bunul Dumnezeu, duminică 13 mai2012, sute de prieteni şi oamenii minunaţi, aproape de inimile lor, care au tras perdeaua de la Catapeteasma credinţei străbune, dând faţă cu Arhiepiscopul şi Mitropolitul ANDREI, care iubeşte foarte mult Ţara Năsăudului armonizând interesele credincioşilor cu interesele ortodoxismului.

Din cele relatate de Sfintele Scripturi ca şi din cele ce observăm în viaţa de toate zilele constatăm că ochii noştri au două roluri: unul individual şi altul social.
Ochii ne pun în legătură cu lumea înconjurătoare. Ei ne ajută să cunoaştem, să apreciem şi să ne orientăm în mediul în care trăim. De aceea spune Sfânta Scriptură că „Ochiul tău este luminătorul trupului” (Luca 11,34), adică prin el intră lumina în fiinţa noastră. El ne ajută să ne câştigăm anumite deprinderi, să ne perfecţionăm fiinţa şi să ne putem bucura de viaţă.

Părintele Mitropolit Andrei a fost întâmpinat la intrarea în satul năsăudean Telcişor în mod tradiţional, de fete şi feciori îmbrăcaţi în costume populare.

Apoi de la ora 10.00, înconjurat de un sobor de peste 20 preoţi şi diaconi, a fost oficiată Sfânta Liturghie în biserica din localitate, cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie”. La slujbă au luat parte câteva mii de credincioşi alături de oficialităţi centrale şi locale.

În întreaga Arhiepiscopie a Vadului, Feleacului şi Clujului, Conferinţele preoţeşti din primăvara acestui an sunt dedicate temei Sfântul Maslu şi îngrijirii bolnavilor. Marţi, 15 mai, s-au reunit în şedinţă preoţească slujitorii altarelor din Protopopiatul Năsăud.

Cu bucurie duhovnicească, noi, obştea Mânăstirii Dobric, vă invităm să luaţi parte la hramul mânăstirii Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, care va avea loc în data de 21 mai 2012, la ora 9.00.
Cu această ocazie vă arătăm mulţumirile noastre pentru tot sprijinul pe care ni l-aţi acordat de-a lungul timpului.
Sfânta Liturghie va fi oficiată de Î.P.S. Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit al Clujului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Ne bucurăm să vă avem în mijlocul nostru!

Textul din Sfânta Evanghelie de la Ioan, ce se citeşte astăzi, ne înfăţişează convorbirea Mântuitorului cu o femeie samarineancă, la fântâna lui Iacob, de lângă Sichem, în Samaria, unde a poposit Domnul în trecere spre Galileea. În cursul acestei convorbiri Mântuitorul rosteşte, printre altele, unul dintre adevărurile de temelie ale creştinismului: „Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca’n duh şi’n adevăr să I se închine” (Ioan 4,24).

Multe ţinuturi ale lumii s-au învrednicit a fi raiului belşug de suflete alese, care pururea se împărtăşesc de neânserata lumină a lui Dumnezeu. Întru aceastea, nici hotarele neamului românesc n-au fost mai sărace decât altele. Din duhul poporului român au izvorât suflete ce s-au suit în ceata drepţilor; prin munţii lui s-au mântuit sihaştri în luminată cuvioşie, contopindu-se în rugăciune, post şi priveghere; în pământul lui s-a vărsat sânge martiric ce a scos la lumină mai apoi adevărate diamante de har ceresc.

Sfintele Evanghelii sunt pline de „semnele” pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a săvârşit în vremea trecerii Sale pe pământ. Citiţi o pagină din oricare Evanghelie şi veţi găsi cel puţin o minune din numeroasele mărturisite de ei. Era firesc să fie aşa, căci înţelegerea adevărurilor mântuitoare devenea mai uşoară şi lumea văzând, avea să creadă şi crezând, avea să se mântuiască. Aceste semne, adică minuni, dovedesc încă odată dumnezeirea lui Iisus, precum şi nemărginita Sa bunătate în faţa suferinţei omeneşti.