Religie

Săptămâna luminată este prima săptămână care urmează după Învierea Domnului Nostru şi Mântuitor Iisus Hristos. Se mai numeşte şi Săptămâna reînnoită pentru că întreaga creaţie este reînnoită prin Domnul şi Mântuitorul Nostru. Se termină în duminica următoare numită Duminica Tomii. Pentru creştinii ortodocşi, Săptămâna luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile la Pogorârea Duhului Sfânt. În Liturgică, această perioadă se numeşte Penticostar.

Învăţătura Bisericii Ortodoxe şi evlavia creştinilor din vremuri îndepărtate ne dovedesc că cinstirea sfinţilor este o tradiţie şi o dogmă. Credinţa sfinţilor, viaţa lor pilduitoare, darurile minunate şi – mai presus de toate – vrednicia lor în faţa lui Dumnezeu şi a semenilor, fac ca ei să fie numiţi „prieteni ai lui Dumnezeu” (Ioan 15,14; Iacob 2,23), „casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2,19), „judecători” ai lumii la judecata cea de apoi (I Corinteni 6,2; Matei 19,28).

În această sfântă zi, prăznuim îngroparea dumnezeiască a Mântuitorului nostru Iisus Hristos si pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viată vesnică.
Iosif cel din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatră mare la intrarea lui:
“Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăsurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”. (Tropar)

IISUS –Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului în acelaşi timp - cunoaşte toate cele tulburătoare ce au să vină pentru Sine şi pentru veacurile ce vor să vină, în ceea ce va fi Timpul Preasfânrt al Bisericii. O, dar pentru acel ceas al jertfei, atât de aproape, S-a coborât din înaltul bolţilor cereşti, de la Tatăl. Vremea era atât de aproape.... Nu în ani, ci zile şi ore.

În mijlocul primăverii, când natura îşi îmbracă veşmântul ei multicolor, scăldat în razele de soare, ca pe o floare între flori şi ca o nestemată în cununa anului bisericesc, întreaga creştinătate prăznuieşte amintirea unuia dintre cei mai mari şi mai străluciţi martiri ai ei, a Sfântului şi Marelui Mucenic Gheorghe.

În aceasta zi, se pomenesc sfintele si mântuitoarele si înfricosătoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută de tâlharul recunoscător care a fost împreună cu El.

“Când măritii ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de arginti bolnăvindu-se, s-a întunecat … Vezi, iubitorule de avutii, cel ce pentru acestea spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesătios care a îndrăznit unele ca acestea asupra Împăratului. Cel ce esti peste toti bun, Doamne, slavă Tie”. (Tropar)
Patru lucruri mai prăznuim în această zi: spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Rugăciunea din grădina Ghetsimani si vânzarea si prinderea Domnului.

Bisericile Baptiste şi Penticostale din Bistriţa organizează MARŞUL ÎNVIERII al treilea an consecutive, sâmbătă, de la ora 15:00. Traseul va începe de la Sala Polivalentă, pe G-ral Grigore Bălan, Năsăudului, A. Mureşanu, Crinilor, Pietonal. În centrul oraşului, între orele 16:00 – 17:00, va avea loc un program de cântece şi mesaje din Scriptură legate de Sărbătoarea Învierii.Vor cânta corurile unite ale Bisericilor Penticostale şi Baptiste, fanfare şi un grup instrumental.

Părintele POP AUGUSTIN a descris detaliat evenimentele incredibile în care a fost implicat în lucrările sale olografe: Raportul nr.20 din 14 februarie 1945 despre evenimentele petrecute în Parohia Mijlocenii Bârgăului din 23 august 1944 până în prezent, Tragedia asasinării subsemnatului preot paroh POP AUGUSTIN, din Mijlocenii Bârgăului, în ziua de 10 octombrie 1944, în Prundu Bârgăului - Prin minune Dumnezeiască supravieţuitor, datată 14 octombrie 1945, Viaţa şi activitatea preotului Augustin Pop, preot paroh ortodox român în Mijlocenii Bârgăului, din anul 1967, Tragedia împuşcării subse

Dintre toate sărbătorile noastre de peste an, nici una nu poartă pecetea luminii, a dragostei şi frăţiei ca sărbătoarea Paştelor. Nici una nu aduce cu sine atâta belşug de dăruire mântuitoare ca Invierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Precedată de intrarea Mântuitorului în Ierusalim, ,,Sărbătoarea sărbătorilor’’ este o punte spre un nou anotimp, acela al curăţeniei fizice şi sufleteşti. De aceea în tradiţia populară, săptămâna Patimilor are un calendar foarte precis pe care îl respectă aproape toţi credincioşii.