Sărbătoare

In cadrul conventiei de colaborare educativa intre ISJ B-N si Rectoratul din orasul infratit Besançon semnata in aprilie 2011 , elevii dela Colegiul National Andrei Muresanu Bistrita si College Diderot indrumati de profesorii lor au demarat un proiect educational de parteneriat care a dat nastere unei frumoase experiente interculturale.

Îndrăgiţiii artişti Matilda Pascal Cojocăriţa şi Ştefan Cigu aşteaptă cu nerăbdare Crăciunul, atât la casa din Bistriţa, cât şi prin intermediul micului ecran, la emisiunile unde vor fi prezenţi. O parte dintre filmări se oglindesc şi în pozele de aici. Între două acţiuni au avut timp şi de o poză pe pietonalul bistriţean, dar şi de întâlnirea cu Moş Crăciun.
" L-am intalnit pe MOSU si l am rugat sa fie bun si anul acesta si sa nu ne ocoleasca pe nici unul" spun vedetele noastre.
Noi le dorim Sărbători cu pace şi bucurii!

Despre o asemenea sărbătoare – de iarnă – nu poţi vorbi decât folosind câteva cuvinte, cuvinte simple. Şi facem asta parafrazând titlul şi versul celei mai frumoase colinde, pe care o cântăm în prag de casă sau la liturghia de Crăciun. E o sărbătoare minunată, care ne cuprinde în palma ei ocrotitoare pe toţi. Ne încălzeşte şi ne însufleţeşte, ne dă semn că în adâncul existenţei noastre pulsează o inimă comună, aceea a bucuriei şi credinţei în descinderea între noi a Fiului Domnului.

Cand eram copil asteptam cu nerabdare prima zapada , stiam ca atunci ne adunam in jur de 10 la mine acasa ca sa invatam colinde si cum sa mergem la colindat ( repetam ).
Ne alegeam mastile fiecare ce dorea ca sa nu fie recunoscut ( nu trebuia sa afle alte grupuri ce regie avem ) in casa gospodarului se facea ca un teatru cu diferite personaje.In seara de ajun ne intalneam la mine acasa dupa lasarea intunerecului sa nu fim vazuti si plecam cu mic cu mare (erau si oameni mai in varsta ca sa aiba grija de noi copii ) .

Ghemul amintirilor se rostogoleşte… Farmecul sarbatorii, bucuria surprizelor, caldura casei parintesti şi dragostea celor dragi inimii au rămas departe…

Ca de fiecare dată, Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos este un prilej de reîntoarcere spre spiritualitate, de reîntâlnire cu Dumnezeu, de purificare interioară, de meditație și, în egală măsură, de bucurie profundă pentru fericitul eveniment petrecut acum mai bine de două milenii.
Din păcate anul acesta momentul Nașterii Domnului este umbrit de plecarea la cele veșnice, la începutul lunii decembrie, a mamei mele, fapt care a lăsat un gol dureros, de neumplut, în sufletul meu și, de aceea, aplecarea mea va fi spre pioasă reculegere.

Cu două excepţii, în 1989 şi în acest an, de când mă ştiu, copil, adolescent, familist, mi-am petrecut Crăciunul la Şanţ, la Capătul lumii, cum se spunea odinioară, când în această frumoasă comună aflată la izvoarele Someşului Mare se ajungea cu destulă greutate. În 1989, Revoluţia m-a ţinut la Cluj, iar în acest an, din alte motive, eu şi soţia suntem nevoiţi să ne petrecem sărbătorile de iarnă tot la Cluj, departe de colindele şi de obiceiurile Crăciunului sărbătorit la poalele muntelui Ineu. Doar Lucian, fiul meu, aflat deja la Şant, se va bucura de ele.

Naşterea lui Isus, ecoul de colindă, ninsori cu speranţe. Să aveţi liniştea bucuriei şi bucuria seninului sufletesc! Crăciun fericit!