Sărbătoare

Crăciunul este sărbătoarea creştină care ne dă şansa revigorării în credinţă. Ca orice naştere înseamnă o mare bucurie. Un nou suflet s-a născut spre marea bucurie a familiei, în cazul naşterii lui Iisus, el s-a născut spre salvarea omenirii de la păcat, printr-o jertfă umană greu de închipuit.

De cate ori soseste sarbatoarea Nasterii Domnului, imi revin in minte, clipele copilariei, cand mergeam la bunicii mei la colindat si colindam : coborat-o , coborat! si colo-n jos si mai in jos! ..si mai vad aevea , bradul de Craciun impodobit cu nuci, biscuiti, mere , hartie colorata si vata care imita zapada. Noi, acolo, pe Vale Fiadului nu aveam lumina electrica ( nu avem nici acuma) , iar noptile erau lungi, de aceea o tot rugam pe mama sa aprinda lampa sa ne uitam la brad! Bucuria era atat de mare ca nu puteam sa dormim!

Crăciunul a fost pentru mine dintotdeauna - şi a rămas până astăzi - Sărbătoarea cea mai aproape de suflet. Poate de aici interesul meu ştiinţific (să-i zicem) pentru colindă, de mai târziu. În copilăria de la Chiuza cetele de colindat se făceau şi desfăceau încă de prin octombrie. Iar după 15 noiembrie ne adunam periodic să învăţăm colinzi, la unul dintre noi, a cărui mamă ştia mai multe şi ne suporta mai uşor. Am umblat la colindat doar cu băieţi de aceeaşi vârstă, cu zeghe, căciulă cu struţ, botă împistrită, cu măciucă, şi lanternă cât mai puternică, până pe la 14 ani.

Atmosfera Sărbătorilor de iarnă mi-a învăuit sufletul și pentru moment încerc să uit de griji, să mulțumesc celor care mi-au fost aproape în ultimul timp și mi-au dovedit că nu sunt singură în fața dureri.

Mulțumesc ziarului Răsunetul că și în anul 2012 mi-a fost alături. De fiecare dată sărbătorile de iarnă mă întorc în copilăria mea din satul Ocnița, mă văd pe ulițele satului, împreună cu prietenii mei din copilărie, cu straițele doldora de colaci, pupeze, nuci și mere. Cea mai mare bucurie pe care o țin minte era aceea de a vedea că pe sobă clocotea oala cu găluște iar mama așeza pe masă țîpăii, colacii , măieticul, cârnațul, cozonacul și cupele cu vin și cu jinars!

Crăciunul de la Bistriţa l-a continuat pe cel de la Lucăceşti, numai că, dacă la Lucăceşti eram răsfăţată de grija părinţilor şi îndrumată ca prima dată să nu uit să-i colind pe bunici, la Bistriţa am preluat eu grija de Crăciun, fără să pierd din vedere a-i spune fiului meu – Iacob, după numele tatălui meu – că mai întâi trebuie colindaţi bunicii, apoi părinţii.

Câteva zile ne mai despart de marea sărbătoare a Naşterii Domnului. De aceea astăzi Sfânta Biserică ne îndeamnă – aşa cum de fapt a făcut-o în tot timpul Postului – să ne pregătim cât mai bine pentru a-L primi în mijlocul nostru pe Mesia prevestit de profeţi ca “Domn al puterilor”, “Principe al păcii”, “Cel tare”, “Împăratul măririi”.
Hristos se naște, măriți-L!
Izvorul credinței noastre este la Bethleem:

-„prin credinţă Maria l-a născut pe Fiul său unic (cf. Lc. 2, 6-7);

Vremurile au cernit timpul peste noi albind tâmpla cu ninsoarea destinului şi, acum, îmi întorc gândurile, îndemnat de prietenul Menuţ Maximinian, la cernite amintiri de pe vremea când Moş Crăciun a fost alungat şi înlocuit de Moş Gerilă.

Crăciunul acesta îl vom petrece (eu şi soţia mea) la Chinteni (lângă Cluj-Napoca), alături de cei doi fii ai noştri cu familiile lor.
Amintiri legate de această sărbătoare? Sunt mai multe, aproape toate din vremea copilăriei mele. Voi relata, însă, pe scurt, doar una singură.

Familia Bojor, atât în nume personal, cât şi în numele Clubului Internaţional Transilvania, a Partidului Românilor din Spania, PIRUM şi a Casei România din Catalunia vă aşteaptă la colindat în Ajunul Crăciunului 2012 la Bistriţa, str. Apicultorilor, nr. 23, BN, Transilvania.