SPECIAL

Pe pârâul Morii din Josenii Bârgăului, timpul nu îmbătrânește. Apa, nervoasă, rece, este aceeași, ce coboară din munți, aducând la vale vești bune pentru oameni buni și bine primitori. Gospodarii de pe marginea pârâului s-au înfrățit cu dăinuirea. Case – vile nu umbresc morile de veacuri, un adevărat sigiliu pentru nemurire, ci le completează armonios.

Silvia Sălăgean poate fi întâlnită atât în Piața Decebal, din Bistrița, cât și în ferma legumicolă de la Mocod. De câțiva ani a renunțat la serviciul bun din oraș, unde era doamnă, cum îmi spune, și a preferat să se întoarcă acasă, în lumea satului, să se ocupe de legume. Împreună cu soțul Alexandru, fost mulți ani lucrător în comerț, au pus pe picioare o afacere ce ține de lucrarea pământului. La Mocod, în câmp, au 10 solarii, întinse pe o suprafață de peste 30 de ari, solari destinate numai legumelor.

Astăzi, creștinii romano-catolici, reformați și evanghelici sărbătoresc Învierea Domnului.
Este o ocazie binecuvântată pentru a ne reafirma atașamentul față de aceleași valori creștine, întemeiate pe învățătura Mântuitorului nostru!
Vă doresc sărbători pascale pline de lumina credinței și de pace!

Autor: Mircea Gelu Buta[1]
 
În ziua de 27 martie 2021, bistrițenii au aflat cu o dureroasă surprindere și o adâncă mâhnire că poetul Alexandru Cristian Miloș a închis ochii pentru veșnicie. Cu dureroasă surprindere,că nimic nu lăsase să bănuiască această prea timpurie pierdere a unui om în plină vigoare a vârstei, împlinindu-și cu tinerească putere de muncă și cu entuziasm activitatea de animator cultural.

               
               - La Editura Charmides a apărut „Indulgenţe”, publicistică semnată de Ion Mureşan. Vă felicit pentru acest volum de atitudine, clar, metaforic. Vreau să-mi spuneţi câteva cuvinte din atelierul conceperii acestei cărţi.

Pe câmpurile satului natal, în plimbările cu bunica, întâlneam o plantă care peste albul florilor avea o roşeaţă. Era „Floarea ruşinii”, care simboliza înroşirea obrajilor omului când făcea ceva ce nu se cădea. Bunica îmi spunea că atunci când pata roşie va dispărea de pe floare oamenii nu vor mai avea ruşine. An de an, în popasurile mele pe pământul de acasă, am observat că roşul era din ce în ce mai puţin pe floare până azi, când, parcă, fiindu-i lui ruşine de societatea noastră, aproape că s-a retras cu totul, încât a rămas doar o mică pată. Ruşinea dispare încet-încet din lume.

În emisiunea „Scena și ecranul”, de la Radio România Cultural, de săptămâna aceasta, tema propusă a fost „Teatrul profesionist e un moft sau o necesitate?”. „ Șase județe din România nu au un teatru profesionist. De fapt, depinde cum numărăm, că nici statistici... teatrale nu prea avem. Dar știm sigur că avem 41 de județe plus București. Avem 103 municipii și 320 de orașe, dar se pare că avem aproximativ 50 de teatre dramatice instituționalizate și circa 20 de teatre pentru copii.

UAT-rile cu incidenta peste 4/1000 de locuitori, care funcționează conform noilor restricții, potrivit Hotărârilor CJSU sunt: municipiul Bistrița, Sânmihaiu de Câmpie, Budacu de Jos, Teaca, Milaș, Nușeni, Braniștea.
Comitetul Național pentru Situații de Urgență a hotărât introducerea de noi restricții care să contribuie la combaterea infectării cu virusul SARS-Cov-2.
Restricțiile prevăzute de Hotărârea CNSU nr.20 vizează UAT-urile cu o incidență a cazurilor de CoVid care depășește pragul de 4/1000 locuitori și constă în:

Prin luna noiembrie a anului trecut, grupul de consilieri liberali din Consiliul Judeţean a cerut conducerii Centrului Judeţean pentru Cultură să vină în faţa plenului cu o propunere de restructurare şi reducere a cheltuielilor. Aşa se face faptul că angajaţi ai Centrului Judeţean pentru Cultură sunt reduşi la jumătate de normă. Spre exemplu, unii artişti de la Dor românesc vor rămâne cu nici 1000 de lei pe statul de plată.