SPECIAL

Rep.: - Vom vorbi despre frumuseţile primăverii şi, mai ales, despre doamnele care ne însoţesc viaţa de zi cu zi cu două doamne care, prin activitatea pe care o desfăşoară, ne aduc bucurie, dar şi bunăstare în vieţile noastre. Nina Rus, cunoscută pentru „Bunătăţile lu Nina”, de la Păstrăvăria Rin, de la Romuli, activitatea ei fiind extinsă acum prin toată Transilvania.

          Nu cred să existe locuitor al judeţului nostru care să nu-l fi cunoscut sau să nu fi auzit de părintele Nicolae Feier, domnia sa impunându-se în ultimele decenii drept una dintre personalităţile de prim rang ale judeţului.

          Purtătorul de stindard al viticulturii din Lechinţa este, de câţiva ani, Adrian Botiş. Lechinţa de odinioară, cu 600 de hectare de vie nobilă, înainte de 1989, reuşeşte, încet-încet, să-şi ocupe locul ce i se cuvine. Şi Bănică este unul dintre aceia care se înscrie pe linia renaşterii viticulturii lechinţene. Cu o suprafaţă de 50 hectare de vie nobilă, o cramă de revistă, cu spaţii pentru degustări, conferinţe, întâlniri protocolare, reuşeşte să doboare recorduri când este vorba de producţia de struguri şi vin.

Odată cu integrarea ţării în structurile europene (2007), satul românesc se află la un moment de răscruce al evoluţiei sale. Noi standarde complicate, noi reguli, noi instituţii au apărut pentru a-i tulbura existenţa intrând în casele oamenilor din mediul rural pe neştiute. Este însă cert faptul că prin noile măsuri destinate agriculturii, UE oferă şansa satului românesc de a renaşte, de a se moderniza, de a deveni competitiv dar şi de a se redescoperi.

Astăzi este o zi specială pentru doamnele din viaţa noastră. Este un bun prilej de a-i mulţumi în câteva cuvinte unei doamne deosebite de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa. Ştiu că nu aşteaptă cuvinte de laudă din partea pacienţilor şi că de fiecare dată este fericită atunci când reuşeşte să aducă o nouă şansă la sănătate. Am recurs însă la acest mod de a-i mulţumi pentru că m-a impresionat.

Anul trecut a fost unul plin de durere pentru familia Szabo, fostul edil al comunei Şanţ, Ioan Szabo trecând la cele veşnice la doar 58 de ani. A lăsat în urmă o familie şi o comunitate îndurerate. Viaţa merge însă mai departe şi, de acolo de sus, dintr-o stea, Ioan Szabo îşi veghează familia - soţia, cele două fete şi pe băiat.

         Rep: - Suntem la început de Mărţişor şi sper că purtaţi cu toţii aceste însemne în dreptul inimii – roşu şi alb – roşu fiind considerat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii, împletind lupta dintre bine şi rău, un ghiocel al devenirii noastre. Să ne închipuim că roşul înseamnă iubirea, iar albul divinitatea, culoarea roşie fiind dată de foc, sânge şi soare, este atribuită vieţii. În această perioadă sărbătorim şi femeia. Culoarea albă, conferită şi de albul norilor, este specifică înţelepciunii bărbatului.

  Încep discuţia cu Vasile Petrican, fermierul din Lechinţa, amintindu-i un vers dintr-un cântec popular: „Mi-o venit aseară-n gând, oile să mi le vând” şi-l rog să comenteze. „Cum adică să-mi vând oile? Dragostea pentru mioare o am de acasă, de la Dobricel. Părinţii aveau oi, iar eu, copil fiind, mă trimitea să le pasc, apoi să le mulg, să văd cum se face caşul şi urda. Am învăţat de mic ce înseamnă ciobănia”.

 
               - Editura Neuma, deşi a fost un an pandemic, a bifat succese în 2020. Să vorbim despre edituri, dincolo de pandemie!