Cultură

Atila Racz s-a născut în orașul Năsăud, pe 1 martie 1957. A copilărit în Ilva Mare, între oameni ai muntelui. La 12 ani se mută la Bistrița. Am locuit amândoi pe aceeași stradă, Piața Decebal (Piața Maro, cum am numit-o eu), în primele blocuri construite la sfârșitul anilor șaizeci. Am fost colegi de clasă la Școala Generală numărul 2, de pe strada Alexandru Odobescu. Am fost cei mai buni prieteni; ne-au apropiat fetele la care visam, poeziile citite și scrise, pictura fratelui său, Arpad Racz.

Aflat la al doilea volum de proză, Alin Cordoș continuă preocuparea vădită pentru oameni și locuri, dând la iveală un text armonios, inspirat, bogat în trăiri, în stări contradictorii, capabile să nască o lume și să ducă mai departe o moștenire literară. De unde preia A.C. această moștenire literară? În doze diferite, din literatura sud-americană, din proza fantastică a lui Vasile Voiculescu, din povestirile istorice ale lui Sadoveanu și, peste toate, se așează un condei original, care știe când să tacă și când să vorbească, ce să dezvăluie și ce să lase în negura fabulosului.

           De curând, am primit de la istoricul şi criticul literar Niculae Gheran, editorul lui Liviu Rebreanu, cetăţean de onoare al judeţului Bistriţa-Năsăud, un mesaj prin care se arăta uimit şi mişcat de faptul că, din Noua Zeelandă, doamna Victoria Goga îi semnala aricolul lui Menuţ Maximinian din „Răsunetul” (15.10.2019), prilejuit de aniversarea a 90 de ani de viaţă a scriitorului („Acasă la Niculae Gheran.

De-atâta venin în duhul stăpân, al lumii haine
E smoală și boală și-n zile senine;
Și alunecă dealul în vale
Pământul se crapă și plânge
Pădurea își clatină voalul
Recolta de grâne se stinge
Și scârțâie moara, secată, fără grăunță
Iar trupul e tină fără lumină,
Fără credință.

Oricât de Sfânt era Iisus, scria Nicolae Iorga în poemul „Nu l‐au cunoscut”, a trebuit ca trupul său să fie bătut în cuie „Ca să se arate Dumnezeu/ Și ca la ceruri să se suie”. Recitim poemul acesta când ieșim din prigonire, purtând pecetea lui Iisus Hristos și înnoirea firii. Imaginea apare și în „Imn al Învierii”, poemul lui Valeriu Gafencu. Pentru Sfântul închisorilor, Paștile înseamnă fortificarea omului prin fortificarea bisericii creștine cu pietrele vii ale credinței.

Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud prezintă publicului din județul Bistrița-Năsăud, și nu numai, un program selecționat din suita de evenimente organizate de instituția noastră de-a lungul anilor. Concertul cu care va debuta propunerea noastră a fost organizat în data de 28 decembrie 2018 la Ateneul Român și a fost inclus în programul ”Centenar”, finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale.

Așa cumse relevă Gabriel Hasmațuchi, în volumul ”Noduri”, apărut la Editura ”Agnos”, Sibiu, 2018, ca un poet singular, elegiac, urmărit de rosturile simple și adevărate ale vieții, cărora le imprimă sensuri filosofice, cred că acesta se înscrie în gruparea actuală a poeților sibieni, preocupați de ”Weltanschauung”. Un specific ar fi împlinirea ”căderii în lume” cu o cădere în poezie. Căderea în poezie e înălțătoare.

Dan Cristea în comentariu la volumul de critică literară «Linia de contur: cronici literare» (Editura Spandugino, 2019) de Daniel Cristea-Enache, observă cu obiectivitate: „Cronicile literare adunate în volumul de față, cronici scrise, de fapt, pe parcursul a mai mult de un deceniu, sunt, în majoritate, judicioase, compuse cu seriozitate și rigoare, deschizătoare de drumuri în ce privește numeroși autori, afirmați, mai cu seamă, după 1989.

Revista „Lumina Lină” împlinește 25 de ani de activitate . O perioadă de largă promovare spirituală care se împletește cu numele marelui om de cultură – părinte, profesor, scriitor, poet, critic literar – Theodor Damian. Am avut bucuria și onoarea de a-l cunoaște pe fondatorul revistei și al Cenaclului literar, atât în România cât și acasă, la Domnia Sa, în, New York. Încă de la bun început am citit în ochii lui Doru (așa cum îi spun prietenii lui Theodor Damian)o îmbinare extraordinară a preotului cu scriitorul și dragostea de oameni.