Cultură

De-am fi-n libertate puternici, ca Luna,
Am fi mângâiat cei dintâi răsăritul,
În suflet reflexe ne-ar ţese întruna
Vibraţii ce-şi cată-n milenii sfârşitul.

Şi n-ar mai fi noaptea povară-adormirii,
De zbor ne-am cuprinde, că-n liniştea sfântă,
În rate şi-ar vinde mireasa iubirii
Eterna scânteie ce-n inimi se-mplântă.

De-am fi-n libertate puternici, cu stele
Grebla-vom curajul de-a merge departe,
Şi-am da fiecărui luceafăr să spele
Momentul sau clipa ce-n rău ne desparte.

A apărut revista de sub munte cu nr.25, aducând în cele 6o de pagini o lume nouă, încărcată de adevăr și istorie. Revista rodnenilor e o apariție singulară, apreciată de cititori prin lumina ei vie, calmă și prin seninătatea zărilor ei,
“ Cetatea Rodnei”este ca un minereu din subsolul munților ce străjuiesc zona,cu acele formații calcaroase cu depuneri spontane ale memoriei colective, ce-și află prin vremi înțelegerea și înțelepciunea, ca noi raporturi de determinare a prezentului .

Această sintagmă ar putea fi un concept de studiu al istoriei românilor din vremea veche, modernă și contemporană. Căci pe verticala istoriei noastre se înscriu toponime și nume distincte, distinse, de o măreție uriașă: Apulum, „Noul Testament de la Bălgrad”, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul, Horea Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Marea Unire, Maiestățile lor Ferdinand I și regina Maria.
Alba Iulia a devenit un dat genetic - și pentru noi dintre aceste vremelnice hotare, și pentru cei trăitori pe meridianele planetei. Starea sufletească a Unirii e permanentă.

Este binecunoscută poziţia majorităţii tinerilor autori douămiişti de a reforma vechea Uniunea Scriitorilor din România. Nu i-a luat însă nimeni în serios. Cine vrea să reformeze Uniunea Scriitorilor?! Să-i ascultăm!
Astfel că, România literară nr. 4/29 ianuarie 2016, la rubrica „Ochiul magic” reproduce luptele între douămiişti, lupte de gang literar şi cultural, într-un limbaj specific „noii literaturi”, dovedind prost gust, lipsă de talent, de 7 ani de acasă, de cultură.
Mai precis, Marius Ianuş adresează, într-un „Epistolar” invective şi acuze „colegilor săi”,

Consiliul Județean Bistrița-Năsăud
Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud
Școala de Arte Bistrița

vă invită la
Expoziția de artă fotografică „VIBRAȚIA NATURII”

Expun cursanții Școlii de Arte Bistrița - Clasa Artă-Foto:
Alexandru Nagy, Arthur Kornovics, Bogdan-Florin Labiș, Dana Claudia Chiorean, Elod Gyorgy, George-Marian Palage, Iulia Drăgan, Marius Alin Rus, Mircea Bartic, Nicolae Brici Kerekes, Sever Moldovan, Vasile Șimon
Profesor coordonator: Robert Kovacs

Timp de două zile, după sărbătoarea Unirii Principatelor Române din acest an, năsăudenii au răspuns la invitaţia Liceului Teoretic, ,,Alexandru Ioan Cuza’’din Iaşi de a participa la aniversarea acestei instituţii şcolare, care a împlinit 61 de ani de la înfiinţare. Întâlnirea a avut drept scop consolidarea relaţiilor de prietenie şi colaborare pe plan cultural şi educaţional, concretizat printr-un parteneriat încheiat între liceul amintit şi Şcoala Gimnazială Rebra, Liga Scriitorilor Români-Filiala Năsăud şi Astra Năsăudeană.

Spre bucuria, satisfacţia şi profesionismul de care dau dovadă membrii Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România a apărut, în sfârşit, o revistă de mare ţinută, necesară şi utilă, având titulatura „U.Z.P.”, numărul 1 – iarna 2016, în care sunt exprimate opinii şi idei pertinente privind fenomenul ziaristic în media românească, iar gândurile, problemele care îi macină pe ziarişti în această perioadă tulbure şi grea pentru presa scrisă pot fi exprimate şi publicate de fiecare membru UZP în revistă.

Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, în colaborare cu Liceul de Muzică „Tudor Jarda” din Bistriţa, a organizat miercuri, 27 ianuarie, la Centrul German (Casa Argintarului) un concert extraordinar susţinut de elevii şi profesorii liceului, dedicat aniversării a 260 de ani de la naşterea marelui muzician şi compozitor W. A. Mozart.

Arta este o expresie a sufletului, a sentimentelor celor mai lăuntrice care se concretizează prin formă, culoare, cuvânt sau alte mijloace creative. Ea ţine de talent, dar mai ales de chemare, de puterea de sacrificiu în favoarea operei care, odată expusă, nu mai aparţine doar creatorului, ci lumii întregi.

Îl văd pe Liviu Păiuș așezat pe un podium înalt, la poalele Munților Rodnei, cu mâna dusă strașină la frunte, căutând în zarea Someșului Mare, până dincolo de Reteag, de unde Ion Pop Reteganul îl salută. La picioarele podiumului o tânără doinește, un flăcău cântă din fluier, o băbuță descântă, o nevastă dă cânepa prin meliță, o alta brodează pe o cătrință, un moș spune unui flăcăiaș o poveste, un bărbat deschide catalogul clasei, alături de un altul cu lămpașul de miner.