Cultură

În viaţa de toate zilele, respectăm multe moduri de folosire, la unele dintre ele fără să ne mai gândim. Folosim, după instrucţiuni, lumina, maşina, strada, ascensorul, intrările, ieşirile din spaţii publice, aparatele casnice, calculatorul, telefonul... Cel mai bun exemplu este luatul medicamentelor după indicaţii stricte, pentru că altfel apar surprize nedorite. Tot aşa, mă gândesc la cum procedăm cu sentimentele, cum ne creştem copiii, cum iubim sau cum respectăm, cum vorbim, cum scriem... După instrucţiuni sau după cum credem de cuviinţă?

O expoziţie personală de pictură, desen şi obiect a fost deschisă la Galeria Arcade 24 a UAP Bistriţa, care au fost şi organizatorii evenimentului, iar vernisajul a avut loc în 7 aprilie.
Cunoscutul şi apreciatul artist plastic George Mircea, fiul criticului de artă Oliv Mircea, s-a prezentat în faţa publicului bistriţean avizat şi amator de artă autentică cu lucrări de un înalt profesionalism artistic, care au fost apreciate de către cei avizaţi în domeniu şi publicul spectator.

În organizarea CJ BN şi Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud a avut loc, la Centrul German „Casa Argintarului” din Bistriţa, în 7 aprilie, o deosebită lansare de carte, aparţinând autorului Volker Wollmann, având titlul „Patrimoniu preindustrial şi industrial în România”, Volumul IV, apărut la Editura Honterus.

Ajuns la al patrulea volum, „Patrimoniul preindustrial și industrial în România” o adevărată enciclopedie a patrimoniului tehnic de pe teritoriul României , apărut la editura „Honterus” din Sibiu, va fi lansat marți 7 aprilie ora 13 la Centrul German de pe str. Dornei nr.5. Eruditul cercetătorul Volker Wollmann, cu străvechi origini bistrițene, își continuă ambițiosul demers de înregistrare și analiză a patrimoniului preindustrial și industrial din România, cu acribie, pasiune și efort documentar.

Solovăstru avea mai mulţi copii. Cel dintâi începuse şcoala, iar cei mici trăiau, în jurul mamei, în casa din sat. Leontina era a doua dintre copii şi încă nu începuse şcoala. Pentru că iubea mult animalele, părinţii au lăsat-o, alături de bunicul ei, Gavriluţ, la casa din Săcătură. Era vremea în care Leontina descoperea lumea din poveştile spuse de bunic. Poveşti legate de vremea copilăriei lui, apoi de anii lui de tinereţe, cu pătimiri din vremea războiului şi din vremea foametei.

Galeriile de Artă „Th. Pallady” din Iaşi, găzduiesc, în ultima decadă a lunii martie expoziţia de pictură „Chemarea Primăverii” (subtitrată şi Grădina secretă), semnată de bistriţeanca Oniţa Mureşan, membră a U.A.P. Cluj-Napoca. Expoziţia Oniţei Mureşan „Cântă aceeaşi nobilă natură din care nimic nu a pierit”, cum spunea poetul Al. Macedonschi, mai mult, prin compoziţiile sale create în stil romantic, de forma unui vis japonez în spaţiu european, conferă, mai ales grădinii de flori, un farmec sui generis.

Bate-ţi cu cureaua calul peste bot
îi spumegă-n zăba amurgul
cu mine şi cu dealul tot
să-ţi baţi peste ureche murgul!
 
Înfige pintenul de fier
în pielea lui neargăsită
încep să curgă înspre ieri
şi oră şi clipită
e cal troian atât îţi spun
şi spart mult prea devreme
nu vezi e-nvăluit în fum
şi are-n jur de răni sprâncene
şi gene are calul tău
la sângele ce-i curge din ureche
să-l baţi cu biciul lung şi rău
pe calul care mi-e pereche
să-i dai cu raze-n steaua frunţii

„…dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”

 
Frunzărind vechi ziare şi reviste din vremea lui Eminescu, întîmplător am dat peste un mănunchi de versuri închinate poetului – în „Secolulu”, ziar politic, judiciar şi comercial,  Iassy, an II, nr. 28, 5 septembrie 1870, p. 2 – şi, întrucît nu avem ştire să se fi retipărit în întregime şi după acea dată, în vreo broşură ori într-un volum omagial, reproducem textul din urmă cu aproape un veac şi jumătate:
 
                 Eminentului poet Eminescu