Cultură

         Domnul Emil Bălăi este profesor de limba și literatura română, însă dânsul poate fi văzut foarte bine și ca scriitor, cronicar, istoric literar, publicist, eseist.

Editura SOLON din Bistrița a scos la Lumină, de curând, cartea DRUMUL OSÂNDEI în care Rodica Fercana, importantă scriitoare, ne prezintă, cu har, știință și muncă  crâmpeie semnificative din viața lui Dumitru (Titu) Roman.
În Prezent, fiind angrenată în studiul unor grele și voluminoase lucrări de cazuistică în Psihanaliză,  scrise de Gabor Mate, primesc, în dar, acest volum, de numai 148 de pagini, de la Preotul Grigore Conea, spunându-mi: ”Cartea este despre viața Bunicului meu”.

Scriitorul beclenarilor  și nu numai, Aurel Podaru, mă suna zilnic la început de octombrie, dornic să afle dacă am primit un plic de la el. După 5-6 zile (că  doar între cele două orașe e o mare distanță), i-am confirmat primirea plicului, cu o carte frumos legată, „Urcăneștii”, cu dedicația „Lucreției și Ioan Mititean nedespărțiți în viață și în literatură”. Cu drag, 20 septembrie 2023, Aurel Podaru.

      Ne aflăm în fața a două volume de poezii, semnate de Ana-Maria Păunescu. Sigur că numele de Păunescu are o sonoritate atât de puternică, încât acoperă, cu amplitudinea lui, prin ani, o suprafață de literatură. Totuși, Ana-Maria Păunescu reușește să găsească o poartă de ieșire, din această captivitate, ce i se dedică și ei, scriindu-și gândurile, sentimentele, trăirile, pe cât de propriu și original posibil.

           După ce s-a spart liniștea care se adăpostise ani la rând în sufletul ei și a început să dea ochii cu oamenii care au avut inimile deschise pentru iubire și adevăr, Ana-Maria Păunescu, fiica regretatului nostru poet Adrian Păunescu, a ieșit la rampă cu două volume de versuri intitulate sugestiv ,,toate poeziile pe care nu ți le-am scris ” (2022 ) și ,, ai vreme să vorbim ? ” (2023) pe copertele cărora sunt imprimate desenele fiicei sale Alexandra, aflată la numai câțiva anișori.

Recent, Maria Matean și-a lansat cartea sa de debut, „Atmosferă de vânzare”, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița, în sala Gavril Scridon. Volumul  e urmare a Premiului Editurii Eikon, București, obținut la Festivalul de Poezie „George Coșbuc”, Bistrița, 2022.
Maria Matean, poetă și cântăreață, a strălucit în lumina reflectoarelor, fiind primită cu căldură și entuziasm de către cei prezenți. Cuvintele sale, atent lucrate și pline de profunzime, au captivat audiența, ducându-i pe participanți  într-o călătorie emoționantă prin paginile primei sale cărți.

    Am putut face imaginar popasuri în  „Vetre  de  lumină” din județul Bistrița-Năsăud datorită bunăvoinței profesorului Mircea Daroși care mi-a trimis cartea „Vetre de lumină  -  Mănăstiri din județul Bistrița-Năsăud”, fapt pentru care îi mulțumesc și îi sunt recunoscător.
   Citind cartea, m-am convins că   ...   „Mănăstirile au fost și rămân acea tainică lume care ne deshide sufletul, ne cheamă la închinare și rugăciune, la odihnă pentru sufletul obosit și tămăduire pentru suferințele trupului”.

În sala festivă a primăriei din Ilva Mare, a avut loc marți, sărbătoarea cărții și spiritualității ilvene, sub egida ASTREI ilvene, a primăriei și a Ligii Scriitorilor, Filiala Năsăud, sub deviza – „Întotdeauna pentru cultură, sub puterea lui Dumnezeu” (Culture Semper în virtute dei). A fost o zi istorică, o zi a sufletelor mari și sensibile, la care au participat scriitori, astriști și cititori din localitate, din Năsăud, Rebrișoara, Nepos, Romului, Blaj, Poiana Ilvei, Lunca Ilvei, Salva.

În ultima zi de joi
a fiecărei luni,
exceptând  perioadele de post,
Ei se adună
la ,,Hanul lui Ciorbă” la,
ei îi spun  ,,o petrecere”.
Când se întâlnesc,
se trec reciproc în revistă,
schimbă amabilități de salut.
Cei care mai pot,
cei cărora le este permis încă
să lectureze ,,cartea alcool”,
vin înarmați cu recipiente
în care zornăie tării
cu grade înalte,
sau cum ar spune scriitorul Cornel Cotuțiu,
cu ,,sticloanțe,”
din care umbra lichidă
a unui vin bun

         Portretul literar îl găsim începând cu primii scriitori din veacul al XIX-lea. În ,,Fiziologia provincialului”, 1840, Costache Negruzzi oferă un portret generalizator, asemănător ,,Caracterelor” lui La Bruyere. Scriitorul punctează o categorie socială generală, prin trăsături văzute prin care învie atât figura cât și moravurile modelului său.