Cultură

Într-o noapte de iarnă, un călător, acesta era titlul unei cronici mai vechi (împrumutat de la titlul cărții lui Italo Calvino Se una notte d’inverno un viaggiatore) prin care îl sărbătoream pe Horia Bădescu la 75 de ani. Se potrivește chiar mai bine acum, la sărbătorirea octogenarului, când „iarna” culturală pare și mai aspră. Bogata călătorie a poetului, prozatorului, eseistului prin nopţile vremurilor mereu vitrege a dobândit un și mai apăsat înțeles de manifest în numele Cărții, al Culturii.

 
Există locuri determinante în formația intelectuală și artistică a unor scriitori. Pentru Radu Stanca un asemenea loc este Sibiul, așa cum demonstrează recenta contribuție bio­grafică Radu Stanca și Sibiul a Ancăi Sîrghie, o cercetătoare pasionată și documentată a vieții cultural-literare din orașul de pe malurile Cibinului.

 
     Mă întrebam ce verb se potrivește pentru frecvența editorială a scriitorului, jurnalistului de la Bistrița, MENUȚ MAXIMINIAN; deocamdată, optez, cu admirație, pentru vocabula... industrială „a produce”. Din 2012 până în 2o22, a publicat volume de poezie, critică literară, istorie literară, reportaje, antologii.

          Ce este teatrul? Întrebare la care au răspuns atâția până la noi, aș alege doar unul: Teatrul nu este altceva decât viață, asistăm și pătrundem totodată într-un domeniu aparte, în care se intersectează fapte, evenimente, instituții, forme de gândire și de acțiune, stări de spirit, idei, sentimente și pasiuni din toate nuanțele manifestării umane (Cf. Ion Zamfirescu, Istoria universală a teatrului).

 
Stimate domnule Horia Bădescu, în 23 februarie ați fost sărbătorit într-un cadru festiv, la Centrul de Cultură Urbană Casino din Cluj-Napoca, într-o sală arhiplină, la împlinirea vârstei de 80 de ani, prilej cu care ați lansat și un nou volum de versuri, Rana ascunsă a fiecărei zile, apărut la Editura Școala Ardeleană, în seria de autor Horia Bădescu. Ați avut emoții?

 
Nadia Urian – „Povești din sat”
Impresii de lectură – de Horea Porumb
„Primăvară. Soare. Zâmbet. Bucurie. Joacă de copii”… Am citat din volumul „Povești din sat” de Nadia Urian. O profesoară de la sate, o scriitoare, un veritabil etnograf, sociolog, muzeograf deapănă instantanee de viață…

 
 
Scriitor, editor, antolog și om cu suflet mare, domnul Olimpiu Nușfelean și-a înscris deja, de ani buni cu cinste, numele pe frontispiciul culturii bistrițene și al celei românești. Bogata activitate desfășurată ca editor al revistei Mișcarea literară de la Bistrița, dar și volumele care-i poartă semnătura, constituie peremptorii dovezi ale muncii consecvente și valorii celui în cauză.

         După considerațiile introductive, prin care constată că „în biblioteca fiecărui scriitor se acumulează numeroase valori literare (cărți cu autograf, scrisori, fotografii, ediții și publicații rare, casete audio și video, tablouri, gravuri, etc.)”  inițiatorul anchetei continuă prin interogații referitoare la: Cum sunt valorificate aceste valori literare? Ce ar trebui să facă scriitorii, dacă urmașii lor nu sunt interesați de așa ceva?