Interviu

- R : Domnule profesor, am aflat că aţi devenit pensionar. Cum vă simţiţi în această postură ?

Născut pe tărâmurile sfinte ale fotbalului cu nume de excepţie, cum a fost Pelle, cel mai mare fotbalist al planetei, urmat de Santos Jairzhinio Tostao, Brazilia a dat fotbalului din lumea întreagă tot ce este mai bun. Amintim nume sonore ca: Ronaldo, Taffarel, Robihno, Ronaldihno etc. Iată că o pată de culoare a microbului fotbalului a poposit şi la noi în Bistriţa. Este vorba despre cel mai productiv atacant din Liga lui Mitică, cum afirma domnia sa, Corleone.

1. Ce credeţi că ar trebui să ştie cititorii despre dumneavoastră?
2. De ce scrieţi?
3. Cum vedeţi rostul scrisului?
4. Care sunt valorile în care credeţi?
5. Cum scrieţi?
6. În cariera dv. scriitoricească, există oameni cărora le datoraţi ceva?
7. Consideraţi că aveţi format un cerc de cititori? Cine sunt ei şi ce aşteaptă de la dv.?
8. Credeţi în prietenii literare?
9. Fiecare scriitor gândeşte la cartea de căpetenie care să-l reprezinte. Aţi scris-o deja? Dacă nu, cum o imaginaţi/ proiectaţi?

M.M. – Doamna Cornelia chiar aţi fost la Marea Neagră pe căldurile astea ?
C.A.A. – Da, am răspuns invitaţiei Comandamentului Flotei Militare Constanţa de a participa la manifestările culturale dedicate Zilei Marinei. A fost un turneu greu mai ales din cauza căldurii ..din atmosferă ! Căldura deosebită a marinarilor ne-a făcut în schimb foarte bine...
M.M. – Anul acesta aţi mai avut o premieră în afară de aceea de a fi pentru a opta oară oaspeţii marinarilor...

Recent, împreună cu familia Toxin din Bistriţa, am fost oaspeţii primarului Aurel Dimitriu din Sulina, care s-a arătat încântat să ne primească în calitate de jurnalişti şi scriitori bistriţeni ce au scris în câteva rânduri despre acest oraş evocat de Jean Bart în cunoscutul său roman „Europolis”.

Rep: - Domnule profesor Tudor Olimpius Bompa, aţi revenit, pentru câteva zile, pe meleagurile natale. Cum este să stai departe de casă timp de 40 ani?
T.O.B.: - Foarte greu dacă eşti un naţionalist convins nu te poţi simţi bine în altă parte. Cei care spun că nu au dor de casă sau mint sau sunt nesimţiţi. Ca străin întotdeauna vei fi pe locul II, desconsiderat, deşi rezultatele tale sunt de zece ori mai bune.
Rep.: - Aţi pornit spre performanţă din Năsăud.

Copila de ieri din vârful Măgurii –Leşu, Veronica Oşorheian, îşi reaminteşte cu emoţie de legendele locului, ca de exemplu „Fata Pădurii”, cu păr lung până-n călcâie şi ochi negri ca şi noaptea, despre care se duse vestea-n şapte sate, că umblă-n miez de noapte, purtând clopul pe-o ureche, o femeie despletită, cu o sprânceană ascuţită, cealaltă arcuită, spatele o scorbură, rochia din volbură.
Această fiinţă închipuită este o sperietoare a sătenilor de la poalele codrului, care circulă prin viu grai de la o generaţie la alta ca o legendă populară cu multe semnificaţii.

1. Ce credeţi că ar trebui să ştie cititorii despre dumneavoastră?
2. De ce scrieţi?
3. Cum vedeţi rostul scrisului?
4. Care sunt valorile în care credeţi?
5. Cum scrieţi?
6. În cariera dv. scriitoricească, există oameni cărora le datoraţi ceva?
7. Consideraţi că aveţi format un cerc de cititori? Cine sunt ei şi ce aşteaptă de la dv.?
8. Credeţi în prietenii literare?
9. Fiecare scriitor gândeşte la cartea de căpetenie care să-l reprezinte. Aţi scris-o deja? Dacă nu, cum o imaginaţi/ proiectaţi?

The eyes full of life and curiosity, a child's gaze wouldn't make you think that Alejandro Drago is 40 years old. “He's the ageless man”, somebody in the audience said. Actually, even the stage look gives you this image. The black shirt pulled out of the pants, the vivaciousness of the movements send your thoughts to a young rebel of Piazzola's music, rather than to a “live legend”.

Ochii vii, curioşi, privirea de copil nu te-ar face să crezi că Alejandro Drago are 40 de ani. ,,E omul fără vârstă”, spunea cineva din public. De fapt, nici imaginea de scenă nu se lasă mai prejos. Cămaşa neagră scoasă din pantaloni, vivacitatea mişcărilor te trimit cu gândul spre un tânăr rebel al muzicii lui Piazzola mai degrabă decât spre ,,o legendă vie”.