In Memoriam

  Ajun de Crăciun.
         Cineva schimbă aerul
de  deasupra satului.
O așteptare se târâie
peste dealuri, peste păduri
zdrelindu-și pielea
din care se prelinge
un drum și o plecare.
Totul pare apoi încremenit
ca în repausul unei veniri.
Pe neașteptate, din aerul congelat
plouă cu aripi.
Fiecare copac,
descălecat pe coamele colinelor,
își alege câte două aripi,
pe urmă arborii zboară.
Dealurile rămân goale.
În grădini, pomii

A plecat la Domnul, la vârsta de 84 de ani, Iacob Tătaru un artist adevărat: instrumentist talentat, prezentator de spectacole folclorice și un umorist de excepție. Timp de 16 ani, între 1973 și 1989 Iacob Tătaru a fost membru al Orchestrei Populare Bistrița a Sindicatelor Bistrița Năsăud!

Memorie veșnică Mitică Sofinceanu, omul orchestră, prin bunătatea și altruismul căruia împreună cu verișorii Romică și Dănuț Vlad, Ionel și Gheorghe Puiu și-a asumat de fiecare dată responsabilitatea creării antrenului la întrunirile organizate și desfășurate de sora sa Valerica și cumnatul Nicolae Serețan ale descendenților eroinei din Bârgău, Ioana Sofinceanu, bunica maternă (25.04.1922 – 12.10.2014) și a străbunicului Leon Vlad (09.09.1894 – 10.10.1944), martir al neamului românesc, victimă a Masacrului abominabil comis în urmă cu 80 ani, respectiv, în noaptea de 10/11.10.1944, la Prundu

În capela  năsăudeană, profesoara Domnica Gliga, de pe strada  Horea din Năsăud, a ținut ultima lecție deschisă de biologie, joi, 17 octombrie 2024, la ora 12, în prezența celor trei preoți Celsie, Greab și Rusu, a foștilor elevi de la Rebrișoara, colegi, părinți, rude, prieteni și vecini.

Trei ani de când flacăra recunoștinței veghează și luminează necontenit la mormântul fostei bistrițence Livia Sărățean  (26.02.1945 – 20.10.2021), soție, mamă,  bunică, devotată și unanim apreciată.
 

„La marginea satului te întâmpină din stânga o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi și cu o cununiță de flori veștede agățată la picioare. Suflă a adiere ușoară și Hristos își tremură jalnic trupul de tinichea ruginită pe lemnul mâncat de carii și înnegrit de vremuri”(Liviu Rebreanu – Ion).

Luat de îngeri
 
Acolo, la Cantonul CFR nr. 41 din Chintelnic,
când pe linia orizontului
secera se iubea cu ciocanul,
tatăl meu a transformat ,,boctăria”,
așa-i ziceau chintelecanii Cantonului,
într-o biserică
a catacombelor primilor creștini.
De aceea consătenii noștri
i-au acordat părintelui meu
cel mai frumos titlu nobiliar:
,,Popa de la Canton.”
Zilnic el liturghisea de două ori,
înainte de a pleca la ștrec,
la târnăcop și la lopată,
și după revenirea de la lucru.

În data de 13 august,  s-au împlinit 28 de ani de la trecerea la cele veșnice a scumpului nostru BOR TEODOR, soț, tată,  socru, bunic. Dumnezeu să îi țină sufletul în loc luminat, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!
Veșnica lui pomenire!
Amintirea ta va rămâne mereu în sufletul nostru!
Soția,  copiii,  nurorile și nepoții

După 42 de ani
de la nașterea mea,
în Sânmărtinul de Câmpie,
reveneam în satul natal unde,
când mă apropiam de un an,
m-am ridicat din apele morții,
sorbind după aceea câteva lingurițe
de supă dulce.
Îl însoțeam pe tata
în comuna în care
a existat casa bunicii mele
dinspre mama.
Am ajuns pe o uliță,
în fața ,,Magazinului Mixt” ,
fosta ,,Cooperativă” de altădată.
Privind peste drum,
tata a aruncat între noi parcă un
buzdugan verbal:
,,-Aici a fost casa noastră.

Motto: “Vreau versul meu cândva să fie/ Tipărit frumos în carte, /Iar cei ce vin aş vrea să ştie/ Cu ei a-l duce mai departe.” – D. P.