Opinii

Aşadar, fraţilor şi cumnaţilor, în ciuda lui Băseboc, iată-mă, încă n-am crăpat, după cum ar fi dorit ficaţii lor. Mai ales ficaţii îmbibaţi de alcool ai Primului între Primi, Întâiului între Întâi, cel mai MARE ticălos român din toate timpurile ! Iată, bă, acesta că n-am crăpat ! Din păcate, însă au murit, în cei şase ani de dezmăţ băsescian şi ultimii doi, băseboccieni, au murit, zic, mii de români. Aşa că, volens-nolens, planul de distrugere a României a continuat şi continuă, în draci ! De la 22 de milioane

Ororile stalinismului, dezvăluite de ruşi în primul rând, după moartea lui Stalin, au contribuit doar pentru moment la ameliorarea imaginii victoriei triumfale a socialismului. Nimeni n-ar fi îndrăznit să presupună măcar adevărul atitudinilor combatante, de dincolo de perdelele de fum. În fapt, stalinismul se infiltrase în coloanele de rezistenţă ale sistemului, de unde nimeni şi nimic nu l-ar fi putut scoate. Cine şi l-ar fi putut imagina pe Nicolae Ceauşescu, în parcursul lui de acaparare totală şi necondiţionată a puterii, că s-ar fi îndoit, o singură clipă, de „justeţea” cauzei sale?

Am evitat vocabula (mereu mai des utilizată) de „pupincurişti”, deşi amândouă cuvintele – „lingăi” şi „pupincurişti” - înseamnă acelaşi lucru, când te referi la sistemul politico-administrativ al acestor zile.

Libertatea este posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă; posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii legilor de dezvoltare a naturii şi societăţi. Democraţia este forma de organizare şi conducere a unei societăţi, în care poporul îşi exercită, direct sau indirect, puterea.

Un sondaj de opinie realizat de Institutul Român de Evaluare și Strategie din Cluj Napoca releva, la sfârșitul lunii martie, o concluzie foarte interesanta despre relațiile dintre români și maghiari. Astfel, studiul subliniază faptul că românii dau dovadă de un grad de toleranță ridicat față de maghiari, în condițiile în care 63% dintre persoanele intervievate declarau faptul ca relațiile dintre cele două comunități sunt bune și foarte bune.

A sosit primăvara cu suflet de verdeaţă, cântec de păsărele, cuc singuratic, dealuri vesele, oameni împovăraţi de gânduri şi doruri – mii, ape plângătoare sau vesele, zâmbete de soare sau plâns de nori.
Ce ne interesează toate acestea când câmpurile rămân nelucrate şi plâng gândindu-se că oamenii au plecat peste hotare şi le-au lăsat de izbelişte?!

I-a povestit despre prezenţa printre pacienţii de la Elias a Anei Pauker. „Venea privind peste capetele noastre, de parcă noi nici n-am fi fost acolo, la uşile cabinetelor şi intra direct la doctori. Nimeni nu îndrăznea s-o roage să aştepte, la rând, cu ceilalţi. Se ţinea bine. Rămăsese aceeaşi femeie voluntară, din faţa căreia simţi nevoia să te dai la o parte. Într-o zi m-am pomenit că-mi pune mâna pe umăr şi mă împinge din faţa uşii ca să-şi facă loc să intre. Nu m-am putut abţine şi-am protestat. Tovarăşă dragă, i-am spus, dumneata nu poţi să aştepţi la rând, ca toţi ceilalţi.

Este normal ca terapeutul să aibă înţelegere, dar nu exagerată, faţă de suferinţele trecute ale celui ce a cerut ajutor, dar să îi ofere sprijinul necesar pentru a trăi fericit şi responsabil în prezent.

Cât am fost sub conducerea comuniştilor am tot auzit de la posturile de radio din străinătate vorbindu-se despre cei care au părăsit Ţara că „au ales libertatea”. Am sperat şi noi că vom scăpa de comunişti cumva şi vom avea şi noi parte de acea „libertate” mult trâmbiţată. Ba mai mult, chiar ne-o doream.

Plecat din localitate – ceea ce înseamnă şi desărţirea de calculator – în zilele Marii Sărbători Creştine, nu am găsit, fireşte, mesajul pascal al prietenului Constantin Clisu (din Canada) decât în ultimă instanţă; aşadar, când era tardiv să-i adresez, la rândul meu, urări de Paşte.
Însă i-am răspuns, pe internet, astfel: