Opinii

Enigmaticul învăţător cosmic –ISUS CRISTOS- stârneşte şi azi, după 20 de ani, profunde mesaje şi teme de meditaşie filozofică şi ştiinţifică!

De multe ori am fost mai mult decât plăcut impresionat de vitalitatea cu care politicienii altor state urmăresc interesele naţionale ale ţării pe care o reprezintă. Uităndu-mă, de exemplu, la vecinii noştri unguri din vest, am privit cu admiraţie câtă perseverenţă şi incisivitate îi caracterizează atunci când este vorba despre protejarea şi afirmarea intereselor minorităţii maghhiare, şi câtă grijă au, la propriu, ca drepturile şi libertăţile acestei populaţii să fie respectate de autorităţile locale sau centrale.

Continuăm să citim câteva cuvinte selectate din scrierile preotului-psiholog Filothei Faros cu privire la diferenţele dintre psihoterapiile clasice şi terapia de responsabilizare.

Aceasta e a 4-a scrisoare ce v-o scriu, şi prima „deschisă” pentru ziar. Motivul: la scrisorile precedente nu aţi răspuns şi nici nu s-au luat măsuri, la 2 mi-au răspuns consilieri, foarte formal, apoi nimic! Ştiu că nici pe aceasta nu o veţi citit, dar o vor citit PD-L-iştii care, probabil, vă vor informa.
Şi în scrisorile precedente am scris doar date obiective, nu păreri subiective, dar criticile nu ajung la urechile dv. şi nici nu le admiteţi. Vă consideraţi perfect, fără greşeală şi fără nevoia de a asculta voci din popor.

Mergeam întâmplător pe un drum de ţară şi am văzut un cocon la care am observat cum fluturele se chinuia să iasă printr-o gaură mică ce apăruse, în mod natural, în acel cocon. Am considerat că fluturele, oricât s-ar chinui, nu ar putea să iasă de acolo şi am decis să îl ajut. Am deschis coconul, iar fluturele a ieşit şi a căzut pe pământ. Era foarte slăbit şi aripile lui nu erau suficient de puternice pentru a zbura. Timpul, care era necesar să mai rămână în cocon şi prin efort propriu să îşi dezvolte aripile, a fost scurtat de mine, a povestit omul.

Trăim un timp exasperant!
O aşa hemoragie de demagogie politico-guvernamentală nu a mai existat în istoria acestui năpăstuit popor.
Un aşa trai la nivel de supravieţuire nu a mai existat de pe vremea răscoalelor din 1907.
O aşa îmbuibare a mai-marilor guvernanţi nu a mai existat de pe vremea fanarioţilor.
O aşa prostituare morală nu a mai existat niciodată în acest spaţiu al vecii Dacii.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Zilele trecute mi-a căzut în mână varianta în limba română a raportului întocmit de (fostul) președintele UDMR, Marko Bela, pe care acesta l-a prezentat în cadrul lucrărilor celui de-al 10-lea congres al partidului desfășurat la sfârșitul lunii februarie a acestui an. Din curiozitate am început să-l răsfoiesc și am găsit câteva concluzii exprimate negru pe alb care au început să-mi dea de gândit serios. Am să prezint câteva dintre acestea în rândurile de mai jos, lăsându-vă pe dumneavoastră să trageți concluziile de rigoare.

Împlinirea nevoilor noastre fundamentale se poate realiza prin stabilirea de legături consistente cu ceilalţi oameni. Fiinţa umană trebuie să aparţină într-un fel sau altul unei anumite comunităţi care să constituie un punct de sprijin important. Este vital să avem în viaţa noastră oameni cărora să le pese de noi, dar şi nouă să ne pese de ei. Fiecare dintre noi avem nevoie să avem sentimentul puternic al existenţei acestor fiinţe în viaţa noastră.

Din copilărie te acaparează caruselul cu multe scaune zburătoare. Nu există nicio jucărie mai impunătoare decât caruselul. Dacă te urci pe el, nu vei uita niciodată că este prima încercare de zbor peste lume, peste tine, atunci te întâlneşti cu imagini care ar putea fi ale tale, le vezi desenate doar mental, cum simţeau nevoia strămoşii să comunice, prin intermediul pictogramelor plasate pe pereţii bârlogului, drept enigmă pentru secolele următoare ... aşa era şi pentru mine o enigmă arhaică atracţia caruselului... în primul rând nu ştiam niciodată câte scaune poate să aibă un carusel?