Opinii

Continuăm să vorbim despre responsabilitate şi spunem că, un om responsabil când promite ceva cuiva îşi dă toată silinţa pentru a împlini acel lucru având în vedere că va avea valoare în faţa celuilalt, dar şi pentru a câştiga el însuşi sentimentul valorii de sine. Sănătatea sufletească înseamnă responsabilitate, tulburarea sufletească înseamnă iresponsabilitate.

Justiţia oamenilor este cel mai injust lucru despre care mi-a fost dat să scriu vreodată,cea mai meschină farsă şi cel mai teribil coşmar.Cea mai coruptă instituţie din România este justiţia,dacă facem abstracţie de sora ei mai bătrână,care zice că-I slujeşte lui Hristos.

Populismul este, vrând nevrând, unul dintre inevitabilele corelative ale democraţiei. Ca să transferi poporului acea virtute a discernământului şi autoritatea deciziei, trebuie, concomitent, să creezi acele premize ale idolatrizării sale şi acea ispită de a-l măguli. Nu-i aşa, poporul te aduce la putere, atunci poporul trebuie linguşit, sedus şi manevrat. Cine spune că nu face electoratului nici o concesie este şi naiv şi ipocrit, doar dictatorii îşi pot permite această incoruptibilitate pentru că ei nu-şi negociază puterea. Pot fi şi populişti, dar atunci o fac spre propriul deliciu.

Dacă Jean-Paul Sartre ar fi trăit, poate ne-ar fi adresat astăzi aceeaşi intrebare pe care o formula în Alger, când a văzut un copil zdrobit de roţile unui autobuz: „Unde este Dumnezeu când se întâmplă atâtea nenorociri?” Pentru ce îngăduie întâmplări aşa de îngrozitoare? Filosoful existenţialist nu credea că ar exista un Dumnezeu suveran al lumii şi Universului şi astfel ne întreba pe noi care suntem convinşi de aceasta...

Constatam cu deosebită îngrijorare că, dată fiind starea lucrurilor la momentul de graţie aprilie 2011, la cîteva zile de la „ieşirea din recesiune”, România este în mare pericol, atît în prezent, din cauza guvernării catastrofale şi trădătoare a grupării Băsescu-Boc, cît şi pe viitor, pentru că forţe externe doresc să readucă la putere două grupări politice care au mai fost, e drept separat, şi care nu au făcut mai puţin rău Poporului Român decît actuala guvernare. Ştiţi cum este acuma?

Românii au talent. Nu mai mult sau mai puţin decât alţii, dar au talent. Mai greu este însă cu aprecierea talentelor, motiv pentru care, din păcate, mulţi oameni deosebiţi continuă să rămână înveliţi în mantia anonimatului. Însă şi mai trist este atunci când talentul ni se relevă dar nu se şi certifică. Concursul „Românii au talent” a debutat în trombă şi prin intermediul său am putut vedea talente pure, mai mult sau mai puţin şlefuite.

M-am lăsat stârnit de două pagini dintr-un supliment literar-artistic al unui cotidian bucureştean, în care se dezbate (vorba vine!) problema nudităţii din unele spectacole de teatru. Şi se invocă numele a doi regizori „performeri” în acest sens: Andrei Şerban şi Radu Afrim.

N-am mai auzit nimic despre Avram Iancu demult. Un erou roman demn de a fi prezentat copiior ca un exemplu de patriotism, vitejie, inteligență și spirit civic. Uitasem și cântecul de la Cenaclul Flacăra, pe versurile lui Adrian Păunescu, dedicat acestui erou. Nu am auzit elevii de școală generală sau de liceu să aibă conversații despre acest subiect. Oare se mai studiază la școală?

Zilele trecute posturile de televiziune, ziarele și radioul au relatat pe larg despre deiscuțiile existente în Parlamentului României pe tema oportunității adoptării unei declarații prin careprim ministrul Ungariei, Viktor Orban, să fie amendat pentru niște declarații publice făcute cu prilejul aniversării revoluției maghiare din anul 1848. Culmea, decizia trebuia luată în aceeași zi în care se discuta și moțiunea de cenzură legată de adoptarea noului cod al muncii.

Motto:
Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă
Sfânta Scriptură
(Evanghelia după Luca, Capitolul 1, versetul 37)