Opinii

Dintre toate mamele, cea mai bună
educatoare este cea care ştie
să-şi dirijeze copilul fără folosirea pedepsei.
Wilhelm Stekel

Părinţii trebuie să înveţe cum să se ocupe, cum să se joace sau să înveţe în mod deştept cu copiii lor. Dacă ne cunoaştem copilul, mai uşor ne putem juca cu el (Dr.Artman Anna).
Ceea ce îl interesează pe un anumit copil de multe ori nu de vârsta lui depinde, ci de curiozitatea, interesul, nivelul de maturizare, înţelegere, gândire, inteligenţă. Nici adulţii, nu în funcţie de anii împliniţi iau o carte sau alta în mână, ascultă un gen sau altul de muzică.
Câteva reguli de bază pentru părinţi privind jocurile comune cu copiii:

Atunci cand in coloanele cotidianului nostru ne-am exprimat scepticismul vizavi de tratamentul, chipurile ne discriminator al celei mai paguboase birocratii pe care a zamislit-o mapamondul, respectiv, Comunitatea Europeana, au fost destui dintre mestecatori care ne-au catalogat ca suntem pusi doar pe circoteli. Iata ca, daca nu se apela in al unsprezecelea ceas la o “tragere de urechi” a ambasadorilor “firtati” cele cinci miliarde de euro cerute ca imprumut, pentru care se plateste dobanda, ar fi fost cuplate de madama CE cu niste nastrusnicii mai gogotoase decat ale stropsitului FMI.

Sunt zile când nimic din ceea ce-ţi propui nu-ţi iese. Nu-ţi iese şi pace! Oricâtă intimitate ai avea între pereţii casei tale, nu-ţi găseşti locul. Întrebările revin mereu şi mereu. Ne găsim, nouă înşine, vini imaginare, că dacă, că s-ar putea, că dac-am fi făcut altfel, că dac-am fi spus… Ideea împrumutului ne roade. Aproape cinci miliarde de euro au sosit deja în ţară. Ne interesează foarte tare ce se va face cu aceşti bani. Sigur că nu ne întreabă nimeni pe noi, cei care suntem, adesea, cenuşiul zilei, pline de incertitudini. Dar grija ne rămâne.

S-a învârtit de-o amendă de 350 de lei pentru o cauză asupra căreia n-o să insist, de-a trânta, oricum. De la primărie. Dacă în primele secunde Alin Popan a simţit că i se înroşeşte şi vârful nasului, aşa i se întâmpla, curios, la mare supărare, treptat s-a calmat, a băut un pahar cu apă minerală rece. Nu era supărat pentru bani, îl durea la zece metri de cot paguba, avea bani, însă-l chinuia ca un burghiu în carne ingratitudinea primarului Soreanu. Pe care l-a sprijinit întotdeauna. Popan era consilier judeţean.

Il numesc asa pentruca vreau sa ma raportez la trecut, la Bistrita anilor 1973, cind am pasit prima data pe aceste meleaguri, trecind Carpatii, la recomandarea unui renumit alergolog bucurestean. Am gasit atunci un orasel mic, cu cca 16000 de locuitori, dar incarcat cu o istorie veche, populat de numerosi sasi, care traiau alaturi de romani si unguri intr-o armonie perfecta.
Era atita liniste si curatenie, ca pe loc, eu si familia mea ne-am integrat- de parca ne-am fi nascut aici.

“O femeie frumoasă şi un pom înflorit”, a fost răspunsul tatălui meu de pe patul de spital, cu cinci minute înainte de despărţire, la neghioaba mea întrebare despre ce îşi amintea atunci, la plecare.Am uitat, luat de vreme şi de vremuri, dar acum, după aproape patru decenii, cînd aţa tuturor se tot strânge pe ţăruş, mă tot gîndesc: cu ce rămânem din viaţă ?În secolul al XVI lea un strămoş, şoimar domnesc, a murit sărind în faţa săgeţii pentru a salva viaţa sutaşului său. Familia s-a ales cu un uric, o schimbare de nume, o moşioară şi un mormânt de îngrijit.

Masa de manevră pentru politicieni lipsiţi de scrupule, cadrele didactice s-au hotărât să dea marea “lovitură”. În plină campanie electorală, un partid a propus o lege în Parlament, prin care acestei consistente categorii profesionale i se atribuia o mărire salarială cu cincizeci la sută. Legea a fost votată în unanimitate, neavând curajul să se opună niciun parlamentar.

Într-o lume în care ce a spus Kant e mai important decât ce a spus
Isus Cristos,Adevărul va umbla totdeauna cu capul spart,iar „Luminiţa de la capătul tunelului” nu-i decât o petardă ce tulbură colonul civilizaţiei moderne,şi aşa iritat de veşnica transhumanţă electorală.
„Încotro” e totuna cu „Îndărăt” atunci când binecuvântările vin de la oameni şi blestemul de la Dumnezeu.

Am crezut ca numai ai nostrii “precum brazii” sunt pusi “zilnic si cotidian” pe tot felul de sotii. Dar se vede ca, asa precum lumea nu a cunoscut de la cea de-a doua conflagratie mondiala nici o clipa de pace, este de dorit ca, san nu beneficieze nici de liniste. Pai unde va treziti voi mai pamantenilor! Ca, iata, tratati criza financiar-economica mondiala cu “hai sictir”. Prin urmare, ia mai luati la barba o scatoalca, pentru a jindui cu adevarat dupa tinutul cu verdeata, singurul si unicul loc unde nu-i tristete si suspin.