Opinii

Parfumul tău
rămân valabilă şi dacă parfumul se evaporă
de pe mână, din curbura gâtului şi a umărului
muzica se pierde în straturile fiinţei săpate în noi
şi scoate la lumina saxofonului - slăbiciuni neştiute
numărate de pământeni, dar şi în povestirea veşnică
justificări destrămate în prezentul trăit, dat de alţii
greşelile ni le vor ierta doar aceia care s-au înecat la mal
şi atunci parfumul tău se va muta
într-o lume unde amintirile nu se topesc
câmpul te va purta în pântec ca pe un copil

Atrasă de vraja scrisului, unde a luat mai multe premii, Marilena Toxin, ajunsă la maturitatea vieţii, şi-a destăinuit durerile născute dintr-un destin nemilos, într-o povestire, de fapt un roman al propriei copilării: “JOC DE ROL”.
De curând, sub îndrumarea unui scriitor experimentat, şi-a realizat promisiunea de a relata mai departe cum a decurs firul vieţii proprii, cu adausuri de ficţiune, care implementându-se cu episoade din viaţa reală a scriitoarei, ne-au dat o lucrare surprinzătoare prin dramatismul acţiunii: “ZIDUL MIRESEI”.

Anunţarea candidaturii lui Mircea Geoană din partea PSD închide, de fapt, lista cu cei care vor conta, într-adevăr, în lupta pentru şefia statului din toamna acestui an. Nu exclud, fireşte, apariţia unor candidaţi surpriză, dar ţinând seama de orientările prezente ale electoratului e greu de presupus că aceştia ar avea vreo şansă. Teamă îmi e însă că, mai mult decât la alegerile precedente, electoratul ar putea fi sedus de spectacolul săbiilor încrucişate, de zăngănitul armurilor şi ritmul trapului spre linia de sosire, uitând cu totul de miza uriaşă pentru România a acestor alegeri.

Veneau, în grup compact, spre bibliotecă. Se vedeau de departe. Străbărteau încet-încet oraşul spart, crăpat, bolnav, suferind. De pe urma modernizării. Se lucrează la şoseaua naţională. În timp foarte scurt, oamenii de la Drumuri schimbă toată configuraţia locului cu care ne-am obişnuit de ani şi ani de zile. Se schimbă şi ţevile uzate de sub pământ. Noroi şi apă. Praf.

Nu tot ce mişcă evoluează,după cum nu tot ce urcă ascede.
Mulţimea sculelor,în lupta de adaptare cu realitatea amorfă a condiţiei umane,denotă mai multe infirmităţi decât validităţi.Omul este o creatură bolnavă,amputată încă de la începuturile acestui coşmar teluric.
Dacă falimentul civilizaţiei moderne nu este decât o chestiune de timp,ce va fi după…şi,înainte de toate,ce se mai poate salva din acest iminent dezastru?

Grupul celor 20 de ţări dintre cele mai dezvoltate de pe mapamond s-au văzut în Capitala majestăţii sale britanice, desigur, prin cei mai cei reprezentanţi. Şi, din cele relatate de agenţiile de presă, se pare că au găsit niscai soluţii pentru ieşirea din marea criză, care strepezeşte dinţii şi face gura lumii, pungă.

Ca să trecem direct la subiect, vom prezenta un model de activitate integrată din cadrul proiectului „Povestea micului creştin”, aflat în plină derulare la Grădiniţa cu Program Prelungit „Albă ca Zăpada” în colaborare cu C. S. I. Beclean, activitatea unei zile desfăşurându-se după următorul scenariu: La sosirea copiilor în grădiniţă, educatoarea i-a pus în temă cu programul zilei respective, spunându-le: „Astăzi, dragi copii, o să trăim împreună povestea micului creştin, adică a unui copil mai bun, mai cuminte, mai înţelegător, povestea unui copil plăcut lui Dumnezeu.

Comisia Europeană a decis ca anul 2009 să fie declarat drept Anul Creativităţii şi Inovaţiei. Scopul lui este acela de a promova importanţa creativităţii şi inovaţiei pentru dezvoltarea personală, socială şi economică, pentru a promova practicile corecte, pentru a stimula educaţia şi cercetarea.

Gândirea este comună nouă, tuturor.
Nu poate fi vorba de gândirea ta, separată de a mea.
Gândirea este mişcarea Omenirii;
ea nu este gândire individuală.

KRISHNAMURTI

Trăim pentru ceilalţi.

Păianjenul îşi ţesea plasa cu sârg, ajungând la o înălţime considerabilă în colţul camerei când apăruse umbra unei mâini necunoscute. Palma cea neagră a strivit pânza, nimicind drumul de întoarcere. Păianjenul a rămas agăţat în aer, nedumerit o vreme până l-a ameţit singurătatea, dându-şi seama într-un târziu, că mâna din neant nu e cu el. S-a întors împotriva lui. Nu ştie când.