Opinii

S-a bătut palma cu FMI. De săptămâna trecută, România are centură de siguranţă. Cea de castitate a fost lăsată s-o administreze preşedintele Senatului, domnul Mircea Geoană. Diferenţa dintre cele două centuri e una mare de tot. Glumiţa preşedintelui Senatului ne trimite în plin ev mediu, când cavalerii cruciaţi, înainte de a porni în lungile campanii spre locurile sfinte, îşi îmbrăcau doamnele cu nişte chiloţei de oţel, pentru ca ele să se păstreze caste până la întoarcerea lor. Metafora preşedintelui Traian Băsescu e însă pragmatică.

Iatã un vers ce se regãseste într-un slagãr al unui arhicunoscut cantautor român,Victor Socaciu.Te înfioarã cât adevãr ascunde acest stih!Ce macabrã dorinţã s-a salãsluit în creierasul unor semeni ai nostri!
Iar cum cei micuţi asimilieazã tot ceea ce reiese din al nostru comportament, ei se prevaleazã de faptul cã, inclusiv în postura de elevi,sunt datori sã imite-maimuţãreste-conduita familialã,civicã si profesionalã a aduţilor.

Sub acest generic elevii de la Grupul Şcolar "Radu Petrescu" din Prundu-Bârgăului au marcat amintirea unui eveniment istoric important pentru poporul român şi mai ales pentru Basarabia: Unirea Basarabiei cu Romania, declarată acum 91 de ani, în ziua de 27 martie 1918. Evenimentele istorice de mai târziu aveau să schimbe însă soarta acestui pământ românesc dintre Prut şi Nistru, unirea devenind iarăşi un vis, fiindcă din 1940 Basarabia este smulsă din trupul ţării.

Se afirmă că poporul român s-a născut creştin. Însuşi Sfântul Andrei, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus Hristos, a propovăduit cuvântul sacru al Evangheliilor pe teritoriul ţării noastre, în ţinuturile Dobrogei. De-a lungul secolelor, spiritul creştin s-a inoculat şi a rămas nealterat în conştiinţa românilor, influenţând atât devenirea lor spirituală, cât şi istorică.

Trăim într-o “societate” de Mileniu 3 – atinsă de tragism şi demenţă. De minciună – eroare, ignoranţă – lipsă de cultură generală şi profesională, de ştiinţă, de corupţie şi nepotism, de invidie, ură, egoism şi fariseism dogmatic, într-un cuvânt sunt intoxicaţi de PROSTIE! Am scris cuvântul cu majuscule spre a medita asupra acestei stări de criză morală a rasei umane. De lipsă de FARURI, DE MODELE SPIRITUALE! Sistemul de valori contemporan e cu capul în jos!

Sfârşitul de martie ne aduce zile de meditaţie profundă. Vedem că împrumutul de care s-a tot pomenit în ultima vreme se va face, într-adevăr. Vor ajunge în ţară, în mai multe etape, aproape 20 miliarde euro. În privinţa împrumutului atâtor amar de bani lumea este împărţită. Unii îi vor ca motiv de siguranţă pentru tot c se va întâmpla de acum încolo. Alţii îi aşteaptă gândindu-se că, poate, totuşi, o mai mare sau mai mică parte din ei va ajunge şi în mâinile lor. Nu ne putem da seama câţi nu ştiu de fenomen, nu-şi dau seama de amploarea lui sau, pur şi simplu, nu le pasă.

„Sau nu ştiţi că trupul vostru
este templu al Duhului Sfânt,
Cel ce este întru voi, Cel pe care
De la Dumnezeu Îl aveţi?”
SFÂNTA SCRIPTURĂ

Sunt mulţi care procedează în felul următor. Îşi pun o muzică romantică, obscurizează mediul şi sufletul în sensul că închid toate căile de comunicare cu semenii, chiar şi cu conştiinţa lor, şi-şi îngustează câmpul de conştiinţă doar la această stare de plăcere fizică, care este o condiţie fundamentală, dar nu unică într-o relaţie de dragoste, dar care poate fi cel mai firav liant ce leagă doi tineri plini de iluzii.

După ce ne-au tăvălit bine de tot leul în noroi, obligându-ne să facem înrobitorul împrumut, acum încearcă să ne lovească în cea mai stabilă piaţă: aceea a obiectelor de artă şi a timbrelor rare. Prea mergea liniştit acest sector. Ca urmare, au inundat piaţa virtuală cu produse toxice, atent sterilizate şi mânuite cu penseta, în aşa fel încât să nu rămână amprente şi să nu se poată documenta în veci falsificatorii. Mă refer în principal la piaţa filatelică virtuală. O faună sură de internauţi deveniţi filatelişti peste noapte, oferă la preţuri de chilipir, “piese filatelice clasice”.

Dintotdeauna fiinţa umană ,ca una ce are raţiune(judecată ,gândire) s-a frâmântat cu o teribilă întrebare : are viaţa aceasta un rost anume sau este o simplă trecere a clipelor ,lunilor şi anilor ? Este ea doar o tragică revărsare a vieţii întru moartesau e altceva ? Şi încă …este lumea aceasta cea mai bună posibilă ?