Opinii

„Dușmană a uitării,  amintire,  Vistiernică de ani și fapte.”  (Torquato Tasso „Gerusaleme  liberata”)
      Într-una din serile acestea ale Postului Mare, povesteam cu doamna vieții mele, Florentina și, la un moment dat, mă întrebă: „pe cine pomenești în rugăciunile tale? De cine faci aducere-aminte?” I-am zis o mică listă.
          „-Și tu?” i-am întors eu interogația.

         „E un miracol Caragiale / Nu-l pot pricepe nici acum / Schițează-n vremurile sale / Moravurile de acum ”.

Două concepte relativ noi schimbă optica asupra societății moderne, după ce aceasta a suferit schimbări adânci.

Dragi cititori, vom discuta în acest articol despre negare și influența ei în relațiile codependente plecând de la faptul că un succes deplin în tratarea dependenței și codependenței este terapia de grup, terapie fără de care șansele de a reclădi relații sănătoase, de a-l înțelege pe celălalt și de a avea o viață bazată pe armonie și înțelegere reciprocă.

          De cele mai multe ori o facem involuntar, alteori din neglijență?  Nu am în vedere înjurăturile (ceea ce nu înseamnă că le-aș agrea).
          În rostirea zilnică nu ducem lipsă de cuvinte urâte, murdare: Ele sunt indecente prin voința vulgară de a jigni; sau de a crede că astfel îți ușurezi starea de spirit. Uneori suntem... decenți, la modul acesta: „Du-te-n mă-ta !” Sau „În ...ula calului!”; adică, vezi bine, se evită rostirea unor cuvinte zis urâte.

       Deja Nietzsche a anticipat evoluția lumii spre competiție și confruntare între mari forțe suprastatale angajate să o controleze. Acum putem privi lucrurile mai în detalii, căci puterea presupune astăzi multe: dezvoltare tehnologică și economică, instituții democratice, cultură avansată, puternică motivare a cetățenilor.

                  Multe personalități din lumea antică au avut, în împrejurări diverse, un sfârșit tragic. Între acestea, se află și Gaius  Iulius  Cezar (100-44 î.Hr.) care s-a impus în viața politică și militară a statului roman, care și-a dominat dușmanii și aliații, câștigându-și atât prieteni cât și opozanți.

”Oricine suferă de un fel de dependenţă,“ spun unii. ”Aşa că, de ce să fie a mea cea mai rea?“ spun alţii. Părinţii multor adolescenţi ar vrea ca fiii lor să sufere de sindromul lui Cathy Leland – obsedată de muncă – cel puţin într-atât, încât să ducă gunoiul şi să îngrijească peluza. Dacă nu poţi literalmente trăi fără un medicament, drog sau un cocktail, atunci ai într-adevăr o problemă. Gândeşte-te la alte lucruri de care nu te poţi lipsi cu nici un preţ – lucrurile la care te întorci iarăşi şi iarăşi.

Am văzut prin intermediul mai multor posturi de televiziune manifestările din București prilejuite de deciziile unor instituții ale statului în privința alegerilor prezidențiale și mi-am pus mai multe întrebări la care nu am găsit un răspuns mulțumitor. În primul rând nu înțeleg cine sunt participanții la aceste manifestări, de unde provin ei, ce cred că pot realiza prin intermediul lor, la ce răsplată se așteaptă etc.

Dascăl fiind, am remarcat, de multă vreme, cum unele „instrumente ale comunicării” au început să fie marginalizate. Nu e vorba de vină, ci de evoluția societății, a limbajului.