Opinii

                                                                      
Cine stăpânește noțiunile știe că democrația este puterea cetățenilor.  Nu a câtorva, nu a unora, ci a cetățenilor unui stat în integralitate, încât vocile lor contează deopotrivă.

                 Urmăresc presa scrisă, atât cât mai este.Televiziunile îmi ocupă o parte din vreme. Găsesc numeroase scăpări, ca să nu spun greșeli, de ortografie sau de altă natură. Acest fapt mă duce înapoi, în timp, atunci când pentru o literă au fost pedepsiți cinci ziariști. Se întâmpla înainte de 1989, în redacția ziarului județean, de atunci “Ecoul”. Ziarul apărea săptămânal în 12 pagini.

Bacalaureatul în România se află anul acesta la ediția cu numărul o sută. Ne-am obișnuit cu Centenarele. Centenarul Unirii, 2018, recentul Centenar al Patriarhiei Române, 2025, alte sute de ani împlinite de la nașterea/ moartea unor scriitori, oameni de stat, Centenarul Lucian Valea,  Bicentenar Avram Iancu, în 2024, Centenar Marin Preda, 2022...

„Nu începe ceva, dacă ți-e frică, dar dacă ai început, mergi fără frică.”
(Proverb slovac)
Fiindcă am casă la țară și teren, multă vreme după 1989 mi-am frământat mintea, cum s-ar putea porni o întreprindere/ fermă, spre a găsi un mijloc de a fi autonom pentru resursele de trai? Nu numai pentru mine, ci în general.
O resursă financiară, ceva teren...de la o capabilitate oarecare trebuie să pornești. Statul e lângă tine și te sprijină acum, datorită UE. Așadar, ce am putea face?

Nevoile afective neîmplinite, despre care am vorbit în articolele trecute, sună ca ceva destul de abstract şi confuz. Expresia respectivă ar însemna cu totul altceva pentru  o persoană dependentă decât pentru copilul unui alcoolic sau pentru unul maltratat fizic de părinţi. Cu toate acestea, ceea ce-i lipsește unei persoane care a ajuns dependentă, mai ales în copilărie, a provocat aceleaşi traume ca şi în cazul oricărei alte victime.

Maladiile democrației nu sunt astăzi puține. „Plutocrația” – care înseamnă, concis, „deținere de putere în virtutea averii” – o amenință dintotdeauna. Ea nu a avut avocați de anvergură, precum alte curente politice – conservatorismul pe Edmund Burke, democrația pe Thomas Jefferson sau John Stuart Mill, socialismul pe  Fourier și Marx, anarhismul pe Bakunin și Kropotkin, dictatura personală pe Carl Schmitt. Dar acest fapt nu a făcut plutocrația mai puțin prezentă în viața societăților.

Putem vorbi despre dânsa fără grijă, deoarece acum e plecată la București la fiica dumisale, Andreea, înalt magistrat. Mult și-a dorit familia dânsei un copil și iată că Dumnezeu s-a milostivit spre ei și le-a dăruit acum un băiețel de toată mândrețea,
                       Și ce este fericirea, dacă nu tocmai împlinirea unei dorințe pentru care am suspinat multă vreme?

     Numai așa, așezând expresia între ghilimele, putem face trimitere la obsesia semianalfabetului de la Scornicești. Românii, ajunși la vârsta senectuții, cu siguranță că au o reacție specială pe seama acestei enormități, devenită aproape o obsesie a propagandei defunctului P.C.R.

La 26 ianuarie 1918 se năștea la Scornicești în județul Olt, într-o damilie modestă, cu mulți copii, Nicolae Ceaușescu, omul care, printr-un concurs de împrejurări a ajuns să marcheze situația României și a multor români ori minorități naționale, timp de peste un sfert de secol. Atunci când se va scrie istoria acelui timp, „fără ură și părtinire” iar faptele vor fi analizate după documente, fără amestecul sentimental al celor care au trăit acele timpuri și care vor tăcea pentru totdeauna, s-ar putea să se afle lucruri noi pe care nu le știm acuma.

Europa decontează azi războiul din Ucraina. Direct și indirect, popoarele ei îl plătesc cu slăbirea economiei, a democrației, a siguranței vieții.