Opinii

 
Dacă un cuplu trece printr-o perioadă de lunecare periculoasă în sensul acelor de ceasornic, recomandăm următoarele patru etape:

...în zona Beclean s-au întâmplat fapte tragice, dramatice, imprevezibile: În exuberantă primăvară, Someșul s-a revărsat peste locuințe, grădini, oameni, animale. Deci, provocase moarte, suferință.
            Se știa că se putea isca o asemenea pacoste sinistră. Dar reacția omului, pus în iminența unui asemenea pericol, era, inevitabil aceeași – dacă o fi, o fi.

            Ce-ai mai făcut între timp, domnule? Nimic. Ori, ce mai nou, Ioane? Nimic. Ce-i de făcut? Nimic, chiar că nimic! Mai mult, una dintre variantele circulate, în afară de cea de căpătâi, adică La început a fost cuvântul, este cum că ar fi fost nimicul, neantul. E adevărat, zicerea din urmă nu apare prea des, este însă redescoperită si discutată de fizica modernă, pare-se. Dar nu vreau să intru în lumea științificului, nu sunt legitimat în acest sens.

Pe fondul evenimentelor recente, mulți din țară și din presa internațională mă întreabă încotro merge România.

Am menţionat în capitolul anterior că opusul dependenţei sau codependenţei nu e independenţa. E interdependenţa. Poate că această idee va deveni mai clară, dacă o ilustrăm printr-un model: roata relaţiilor.   

Într-un sat de munte, uitat de vreme, trăia un băiat pe nume Daniel. Avea șapte ani și o privire care părea să vadă mai mult decât ceilalți copii. Nu era cel mai puternic, nici cel mai sprinten, dar avea o calitate rară: dreptatea era scrisă în inima lui, de parcă se născuse cu ea, de aceea îi și cădea foarte greu să se uite în ochii oamenilor când aceștia mințeau.

După ce, în turul al doilea pentru alegerea președintelui României,  „zarurile au fost aruncate”, la numărătoare a ieșit câștigător Nicușor  Dan. Preferințele românilor din țară și parțial din diasporă, exprimate prin vot au dat câștig candidatului independent care a reușit să-i convingă de faptul că poate fi „un președinte al tuturor românilor”, că poate prin prerogativele ce le are să orienteze țara pe o cărare și un drum european și euroatlantic.

S-a terminat. Alegerile prezidențiale românești, structurate în două capitole, au luat sfârșit duminică noaptea prin victoria obținută de Nicușor Dan, fostul primar al Bucureștiului, aflat la al doilea mandat. O perioadă de mai bine de o jumătate de an în care limbile s-au dezlegat și au putut rosti cam tot ce era depozitat în cămara întunecoasă a fiecăruia dintre noi. Nemulțumiri, felurite frustrări, proiecte, proiecții, neîmpliniri au căpătat expresie, mai întotdeauna, mai joasă decât nivelul de educație care nu s-a dovedit întotdeauna "la purtător".

Sursele de nemulțumire cu ceea ce se petrece în zilele noastre nu scad în ultimii ani. Sărăcia, pandemiile, unele provocate din laboratoare, crimele, războiul, înarmarea în Europa, spre a prelungi în funcții decidenți fără realizări, voința malefică de parvenire, reaua credință și minciuna organizată sunt printre ele. Cu siguranță, o sursă este inegalitatea dintre oameni, ce se adâncește inclusiv în societăți care proclamă nu doar egalitatea în fața legii, ci și egalitatea șanselor.