Religie

Astăzi e o zi de mare sărbătoare pentru părintele paroh Gheorghe Rus de la Tărpiu și familia domniei sale. Se împlinesc 22 de ani de a fost hirotonit preot de către Preasfințitul Părinte Irineu Bistrițeanul, drag sufletului lor.  Părintele Gheorghe Rus slujește la Biserica cu hramul ,,Sf. Mare Mucenic Gheorghe", din localitatea Tărpiu, comuna Dumitra, continuând munca tatălui său, preotul paroh Ioan Rus, care a fost slujitor al altarului timp de 37 de ani.

Dragii și bunii noștri credincioși!
     Există în viață clipe în care totul se rupe. Când nu mai ai lacrimi.Când te uiți în gol și nu mai vezi nici cer, nici pământ. Când moartea îți calcă pragul și-ți răpește ceea ce iubești cel mai mult.
Așa l-a găsit Hristos pe Iair, mai-marele sinagogii.Un om de vază, respectat, dar în clipa durerii — doar un tată plângând.Când fiica lui zăcea între viață și moarte, Iair a învățat lecția cea mai grea: Că nici rangul, nici banii, nici știința, nici slava nu pot opri lacrima unui părinte.

         Spune o veche pildă că, atunci când sufletul omului pleacă din lume, îl întâmpină duhurile rele care-l acuză: „Ai păcătuit! Ai greșit! Ești al nostru!” Dar atunci se apropie îngerul păzitor și zice: „Am fost cu el din ziua botezului. Am văzut lacrimile lui, am auzit rugăciunile lui. Și știu că Dumnezeu e milostiv!” Ce taină și ce nădejde mare: să știi că nu ești singur nici în viață, nici în moarte!

Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a participat joi, 6 noiembrie 2025, la Simpozionul Interjudețean „Școala și Biserica – încotro, în contextul actual?”, desfășurat la Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” din Beclean, județul Bistrița-Năsăud.

Conferința de toamnă a preoților din Protopopiatul Ortodox Bistrița a avut, anul acesta, o semnificație deosebită. Doi dintre sfinții recent canonizați de Biserica Ortodoxă Română – Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction Munteanu și Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț – au o strânsă legătură cu județul Bistrița-Năsăud: primul a slujit o perioadă ca preot în Bistrița, iar al doilea s-a nevoit la Mănăstirea Piatra Fântânele, înainte de a merge la Râmeț, unde și-a încheiat viața în sfințenie.

Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, reunit în sesiune extraordinară la Roma în perioada 2-6 noiembrie 2025, l-a ales pe Preasfinţia Sa Claudiu-Lucian Pop, în prezent Episcop Eparhial de Cluj-Gherla, ca Arhiepiscop și Mitropolit de Alba Iulia și Făgăraș și Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice.
Noul Arhiepiscop Major a obținut confirmarea alegerii din partea Sfântului Părinte Leon al XIV-lea, în conformitate cu prevederile canonice.

În Duminica a 22-a după Rusalii (a bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr), 2 noiembrie 2025, Biserica Ortodoxă din Buduș, sfințită în urmă cu 118 ani de primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, și-a sărbătorit cu anticipație ocrotitorii spirituali, pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, pomeniți în calendar la data de 8 noiembrie. În acest an, localitatea a împlinit 680 de ani de la prima sa atestare documentară.

Evanghelia de astăzi este una dintre cele mai cutremurătoare pilde rostite de Mântuitorul: pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr. O pildă care nu ne lasă indiferenți, o pildă care ne deschide ochii sufletului spre realitatea veșniciei și spre adevărata valoare a vieții omenești.
Două vieți despărțite de o poartă. Evanghelia începe simplu:
„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și vison și se veselea în toate zilele în chip strălucit.”„Și era un sărac, anume Lazăr, care zăcea plin de bube la poarta lui.”

Evanghelia lui Isus despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr (Lc 16,19-31) ne așază față în față cu o imagine dureroasă, dar eliberatoare: doi oameni, două destine, o singură viață trăită diferit. Bogatul, înveșmântat în porfiră și vison, trăiește în strălucirea unei existențe fără Dumnezeu. Lazăr, acoperit de răni, trăiește în tăcerea suferinței, dar cu o inimă deschisă cerului. Iar moartea, acel mare egalizator, nu face decât să arate ce era deja adevărat: că adevărata bogăție nu stă în ce avem, ci în ceea ce suntem.
 

De cele mai multe ori, noi, oamenii, nu vedem mai departe de lungul nasului. Ni se pare că tot ceea ce facem începe acum și se sfârșește în clipa imediat următoare. Pe undeva e ca și cum am scrie folosind o tastatură, însă fără să avem un ecran unde să vedem ce am scris. Sfânta Scriptură e un fel de astfel de ecran care ne dezvăluie rezultatul a ceea ce facem. Ne spune ce rezultat obținem atunci când apăsăm una sau alta dintre tastele vieții noastre.