Religie

Biserica noastră Ortodoxă a rânduit ca în fiecare an în ziua de 24 iunie să fie sărbătorit Sfântul Ioan Botezătorul Înaintemergătorul Domnului. El încheie şirul proorocilor Vechiului Testament şi tot cu el se începe cununa Sfinţilor Testamentului celui Nou. Pentru aceea el este numit şi pecetea celor două Testamente, Glasul Cuvântului, Sfeşnicul Luminii, Luceafărul vestitor al Soarelui Dreptăţii.

La întrunirea Permanenţei Consiliului Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, prezidată de Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie Drăgoi, originar de pe meleagurile noastre, s-a prezentat contextul

S-a fixat de multă vreme în mentalul cetăţeanului român o zicere: Dacă vrei să te edifici asupra nivelului real de civilizaţie, de educaţie al unei comunităţi, asupra calităţii vieţii din acel spaţiu uman, intră într-un closet public şi te vei edifica.
Astfel, de multă vreme, lumea se edifică în funcţie de WC-urile din gări, din tren sau cele de lângă edificii publice. Intri şi dai de un peisaj care te ameţeşte şi conchizi cu silă (a câta oară?): E clar.

* S-a încheiat la Arad Simpozionul Internaţional dedicat „CREDO-ului” niceoconspantinopolitan şi autocefaliei Bisericii Orotodoxe Române. Într-o impresionantă participare, s-a menţionat rolul major al CREDO- ului, devenit din mărturisire de credinţă şi o splendidă rugăciune a creştinilor.
* Între 1 şi 2 iunie avut loc Sinodul BRU ( Biserica Română Unită cu Roma). Reuniunea sinodală a avut un caracter predominant informativ asupra situaţiei actuale aacestei Biserici.

„Să călătorim prin Cosmos cu viteze luminice şi supraluminice, să învingem moartea, să biruim bolile şi să ne câştigăm nemurirea….”- sunt câteva dintre idealurile perorate de poetul nostru şi spre aceste ţeluri ne îndeamnă, spre a părăsi restul de activităţi, care i se par domniei sale un balast. Lumea-şi vede însă de drumul ei obişnuit, fiindcă nici poetul însuşi nu se ascultă pe sine.

În cadrul Protopopiatului Român Unit, Greco-Catolic de la Bistriţa va fi organizat un program dedicat apărării vietii copiilor condamnaţi la moarte prin avort, cu ocazia pelerinajului Icoanei “Maica Domnului de la Guadalupe – Patroana copiilor nenăscuţi” (copie fidelă a icoanei originale, purtând semnatura si sigiliul primatului Mexicului, Cardinal Norberto Rivera Carrera).

Firesc este ca cei dintâi care aduc slavă, cinste şi închinare Creatorului să fie marii savanţi, scriitori, gânditori sau culturnici. Studiul propriei noastre fiinţe, a magnificei naturi mundane şi Universului crează un sentiment de extatică admiraţie, de perpetuă uimire. Omul înţelege că între Creatorul a toate şi noi există o diferenţă indicibilă şi inimaginabilă, corespunzând relaţiei dintre infinit şi finitudine, că Dumnezeu este mai presus de orice închipuire, incognoscibil în esenţă, ci doar în manifestările exterioare ce ne sunt perceptibile..

* Joi, 8 iunie, au fost prezentate cele şapte proiecte arhitecturale pentru Catedrala Neamlui. Mass-media face loc tuturor criticilor la adresa acestui proiect, plângând pentru bani sau dorind spitale, stadioane şi orice altceva, uitând că ceea ce se face spre slava lui Dumnezeu „nu este povară, ci binecuvântare” (cf, Preafericitului Patriarh. Daniel). Construcţia va avea 120 de m. înălţime, cinci nivele, trei fiind subterane. şi va fi înconjurată de un complex, incluzând două cantine pentru 3.000 de săraci şi pelerini

În zbuciumata istorie a neamului nostru precum si a creştinismului de după Marea Schismă din 1054, ortodoxia nu a avut o concepţie unitară în ceea ce priveşte atitudinea sa faţă de catolicism şi mai târziu, faţă de greco-catolicism şi nici faţă de ţară sau de propriul nostru popor.

Omenirea s-a simţit copleşită de intervenţia în istorie a Creatorului Universului, de iubirea Lui pentru noi, făpturile Sale, iubire atât de uluitoare încât până azi multor neamuri ale pământului nu le vine să creadă această minune a întrupării lui Dumnezeu printre noi. Întâi ca să ne mântuiască din păcatele noastre, adică din moarte. Şi să ne vestească ceruri noi şi un pământ nou, într-o împărăţie fără de lacrimi şi suspin.