Cultură
În dimineața asta, Reghinuța nu avea chef de nimic. O dureau umerii de la greblat și spatele de la atâta hămălit și cărat porșorii cu drucii, să facă claie. Bine măcar că terminaseră cu fânul în „Prelucă” și făceau pauză câteva zile, înainte de a începe într-un alt loc, pe „Părăul Beringeni”. Nu-i venea nici măcar să se ridice din pat, darmite să meargă la cules de zmeură.
Pentru cei care l-au citit, Esenin rămâne poetul marilor emoţii, stârnite de versurile sale ample, în care freamătă mestecenii, se aud ecourile stepei ruseşti, ale dealurilor şi ale luncilor, emanând bucuria libertăţii fără limite. Geniul său creator este uimitor: el produce poezie precum „pământul şi ploile nasc vegetaţie”. Dându-şi seama de impresia puternică pe care o lăsa în saloanele Petersburgului, fiind o forţă, un fenomen al poeziei, Esenin s-a străduit să sublinieze acest spirit original.
A plecat dintre noi poeta Ana Pop Sîrbu.
S-a născut în comuna Teaca, județul Bistrița-Năsăud, la 15 decembrie 1948, și a absolvit, în 1972, Facultatea de Filologie, secția română- franceză, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
A fost profesoară de limba franceză în Hunedoara, asistent universitar la Universitatea de Vest din Timișoara, profesoară de limba și literatura română în diverse școli generale și licee din Timișoara.
Universul și timpul poeziei aparțin în mod egal atât realului, cât și realității și actualității. Lumea poeziei este lumea esențelor, lumea faptelor purificate de accidental, universul concret perceput de conștiința emoțională. Este lumea vieții și a răspunsurilor, pe care inima le dă provocărilor acestui univers concret, și timpul ei este un timp interior, această oglindă invizibilă a timpului istoric. Contractul poetului cu eternitatea este contractul cu timpul istoric trăit. Aventura poeziei este aventura sufletului uman într-un anumit univers, într-un anumit timp.
Revista Mișcarea Literară, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, Editura Charmides și Editura Școala Ardeleană au organizat lansările de carte: Olimpiu Nușfelean – „Unde așezăm plânsul copilului?” și „Ultima zi a Peștișorului de aur”, la Café Glamour Bistrița. Au prezentat Ioan Pintea, Menuț Maximinian, Carmen Burje, Teodora Uilean, Icu Crăciun, Iacob Naroș, Ion Radu Zăgreanu.
Olimpiu Nuşfelean
Grație d-lui Niculae Gheran se cunosc scrierile autorului Pădurii spânzuraților referitoare la marele act de la 1 decembrie 1918, exprimate de câte ori a avut ocazia. Numărul 344 (anul II, din 2 decembrie 1928) al periodicului Dreptatea este dedicat împlinirii a zece ani „de când Ardealul, Banatul și Maramureșul au prins ceasul, așteptat o mie de ani, de s’au rupt din robia străină și au alergat în brațele patriei mame să întemeieze Țară nouă, de Libertate, de Frăție, de Dreptate” (I. Mihalache).
Coord. Colecției Mircea Braga, Antologarea poeziilor, nota biobibliografică și selecția reperelor critice aparține autorului, Prefața de Gheorghe Pârja, București, 2022.
Impresionantă această colecție, deja suntem la numărul 132, e destul să semnalăm doar câteva nume pentru a ne da seama de amploarea și seriozitatea celor aleși, de la Nichita Stănescu la Ioan Alexandru, de la Ileana Mălăncioiu la Gabriela Melinescu sau la cei din Nord, de-ai noștri (Aurel Rău, George Coșbuc, Vasile Dâncu și, mai nou, Ioan Pintea).
În câteva consideraţii preliminarii aş ţine să amintesc poziţia lui Mihai Zamfir din Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române pe care le consider încă imperative de urmat, în coordonate generale, eventual nuanţate. Datorită prestigiului imens al ediţiei princeps, „cititorii şi comentatorii ulteriori au emis judecăţi globale asupra unei opere poetice din care cunoaştem doar aproximativ un sfert” (p. 323).
Unul dintre studiile cele mai documentate cu privire la educația și instrucția sașilor în Ardeal este cel al lui Heinz Brandsch (1889-1953) intitulat Extensiunea Școlii Sașilor ardeleni, publicat în trei episoade în Revista Limbii și Culturii Germane (an. I, nr. 2 din Iulie-Septembrie/ 1941, an. I, nr. 3 din Octombrie-Decembrie/1941 și an. I, nr. 4 din Ianuarie-Martie/1942), în total 32 de pagini.