Cultură

În data de 5 februarie 2018 se împlinesc 49 de ani de la înfiinţarea Fanfarei Militare în garnizoana Bistriţa. Pentru marcarea acestui reper din caledarul artistic al burgului transilvan, Muzica Militară, cu sprijinul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, va susţine un concert aniversar, luni, 5 februarie, începând cu ora 18.00, în Sala „Valeria Peter Predescu” din Complexul Dacia al Centrului Cultural Judeţean.
Sub bagheta plutonierului adjutant Bogdan Bejinaru, Muzica Militară va aborda un repertoriu diversificat, cu piese muzicale de promenadă, muzică clasică, jazz şi pop.

Din şirurile acelor intelectuali care ani de-a rândul au îndurat alături de popor toate suferinţele posibile în lupta pentru unirea românilor, face parte şi elevul şcolii năsăudene Simion Mândrescu, un cărturar ce s-a aflat la vârsta deplinei maturităţi în anul săvârşirii Unirii.

Apariția acestei publicații în spațiul cultural al județului Bistrița-Năsăud în preajma înfăptuirii evenimentului crucial din istoria poporului nostru, a fost de bun augur, în condițiile în care, timp de aproape un deceniu, presa locală românească de aici era inexistentă. Documentele de arhivă atestă că în orașul Bistrița a existat o tipografie care a avut pe rând doi proprietari. Mai întâi preotul Baciu, care a tipărit ,,Revista ilustrată’’ sub redacția lui Simion P. Șimon și Victor Onișor, avându-l tipograf pe G.M. Ungureanu.

Eşti Dumnezeu, Isuse, şi mântuieşti o lume
Prin moartea-ţi născătoare de noile idei;
Dar mama e Maria… ce-i pasă unei mume
De lume şi nelume, când piere fiul ei?

Tu mori, Cel-far’de moarte, căci alte cruci Te cheamă
În alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia.
Eşti Dumnezeu, Isuse, Maria însă-i mama:
Piroane, ea le simte; oţet, îl soarbe ea!

Ş-aleargă rătăcită, turnând Fecioara sfântă
Mărgăritari de lacrimi pe calea lui Isus;
Şi plânsul nu-i mai seacă, ci-ţi pare că s-avântă,
S-avântă-naripată spre sferele de sus.

Ioan Mărginean :
 
Aş fi putut fi,
Fără falsă modestie,
Şi mulţumesc Domnului că nu o am,
Cel puţin în poezie
Deschizător de drumuri dacă nu eram
Pornit încă din copilărie
Printre nelinişti şi mistere
În inevitabila călătorie
Spre tărâmul fără de frontiere
Al credinţei.
Toate rosturile ce le-am rostit
Şi toate iubirile fiinţei
Mele s-au rostogolit
Spre acest tărâm
Fără prihană,
Până ce-am găsit
Comună europeană
Unde inima mea
A poposit.

Aș putea fi oricine
Îndestulător darul zeilor pentru asta
Și fața mea
Oglindă plină de pedepse
Îți poți inchipui orice
Înserări pe care ți-ai scris numele
 Propunere absentă
Ploi calde și copaci înalți
Neliniș! pline de mistere
Nimeni
N-a vazut-o
Toate iubirile
Și toate pietrele de mormânt
S-au rostogolit
Ochii nostri opriți să cunoască
Urechile noastre să vadă
Mii de inimi
Bat în inima mea
Tu în mijlocul ninsorii
Deschizi fereastra
Uneori ca un sicomor

Printre personalităţile uriaşe care au contribuit la realizarea şi consolidarea unei Românii moderne este, fără îndoială şi soţia lui Ferdinand I, Maria, Regina Marii Uniri. Prezenţă activă şi apreciată în întreaga lume, un diplomat abil la vremuri de mare cumpănă, a fost înainte de orice o inimă deschisă iubirii pentru ţara sa, pentru soldaţii pe care i-a însoţit pe front şi le-a alinat durerile. Iubirea a fost una reciprocă, de vreme ce, ştim din literatura populară, o numeau „mama Maria” sau „mama răniţilor”. Pe bună dreptate, o legendă s-a născut în jurul acestei mari iubiri.