Cultură

Miercuri, 11 sept., ora 12,00 va avea loc reuniunea de toamnă a Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, la Centrul Judeţean pentru Cultură.
Zorin Diaconescu va face o prezentare - cu demonstraţie practică - a modului în care va funcţiona Biblioteca Critică ce dorim să o iniţiem.
Vor fi discutate şi alte aspecte în legătură cu activitatea SSBN, precum şi probleme organizatorice.
Cu alese gânduri,
Andrei Moldovan

Când, în adolescenţă, l-am întâlnit pe Petru Poantă, deşi nici el nu era foarte departe de ea, la lansarea unui volum de „Micropoeme” al lui Aurel Rău, Petru Poantă, pe atunci redactor la revista „Steaua”, care s-a impus de la bun început prin autoritatea sa critică, certificată încă din anii „Echinoxului”, între ai cărui fondatori se număra.

Timp de o săptămână, se derulează o nouă ediţie a Tabărei culturale “ Realism Magic” Valea Vinului, sub genericul “ Portret de scriitor la Valea Vinului – restituiri cultural. Scriitorul Lucian Valea”. Se doreşte valorificarea potenţialului creativ încă existent în backroundul Casei Scriitorilor de la Valea Vinului.

Mai creşte iarba-n cer mereu,
aripile de păsări încă-s ude,
mai cade câte-un nor, precum un înger,
dar cine-l mai aude?

Mai risipeşte toamna frunze-n cer,
sunt mari migraţii de pământuri,
mai cad batiste, despărţiri,
dar cine-aude când le fluturi?

Mai creşte cer în cer mereu,
de parc-ar creşte Dumnezeu.

 „L’amour jamais ne s’endort” - „Iubirea niciodată n-adoarme”

Cu limba în care creşti e ca şi cu aerul sau cu presiunea atmosferică: multă vreme nici nu ştii că există. Asta e valabil atât la nivel individual, cât şi la nivelul comunităţii etnice. Nu poţi să spui nimic despre specificitatea ei, atâta timp cât trăieşti în ea ca peştele-n apă. Ce poate spune un copil (Creangă, de pildă) despre mama lui atâta timp cât se află sub raza ocrotirii sale, mai mult decât că e mama lui.

până spre zare
cocorii
aripe uriaşe deschid
curge-n etern ce-ndrăgirăm
mit după mit

oglinda care ne ţine
tremură
în haina ei largă
silaba vărsată-n iubire
rămâne întreagă

cu tot ce-am zidit se ridică
doar prin cuvinte
căderea
când sacră ne este vorbirea
şi sacră tăcerea

murim şi fiinţăm deopotrivă
în marea ce-nalţă
deplină
clipa eternă-n înalturi –
Limba Română.

Dimineaţa mă îmbrac în cuvintele tale.
Te duc la şcoală
şi împart ,,fagurii” tăi de silabe
elevilor mei.
Veseli, harnici şi expansivi,
ei se ung cu ,,mierea ta”
pe mâini, pe obrajii trandafirii.
Mă reîntorc acasă mulţumit
că mi-am împlinit prima ,,slujire”
faţă de tine.
Când vine noaptea,
intru în tăcere
în cea de a doua ,,slujire”,
una, biunivocă.
Pe coala albă
sau pe ecranul calculatorului
aştept să cadă cuvintele tale,
ca sămânţa semănătorului
în ogorul proaspăt arat.

„Coşbuc sau lirismul pragurilor” (Andrei Moldovan, „Coşbuc sau lirismul pragurilor”,Ediţia a II-a revăzută şi completată, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012) este fără îndoială unul dintre volumele de referinţă care s-au scris despre opera poetului din Hordou. Chiar dacă există un număr consistent de studii şi volume de critică literară pe marginea poeziei coşbuciene, cele care să merite atenţia noastră (în sensul cel mai serios al termenului) şi care să limpezească cu adevărat apele creaţiei lui Coşbuc, sunt mai puţine decât am fi tentaţi să credem.