Opinii

Dacă la mijlocul secolului al XIX-lea , soarta românilor din principatele Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, situația s-a schimbat în urma războiului Crimeei, dintre anii 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman. După război, în 1856, se iau decizii care privesc și soarta principatelor române, prin Tratatul de Pace de la Paris. În 1857 se acordă dreptul organizării unui „referendum” despre Unire.

   Este după mitologia greacă un ghem de ață pe care Ariadna, fiica lui Milos, regele Cretei i l-a dat viteazului Tezeu care a pătruns într-un labirint situat sub Palatul de la Cnossos pentru a se lupta cu Minotaurul, pe care l-a ucis și pentru a putea ieși la lumină s-a orientat după firul din ghemul primit de la Ariadna.

    O mână de oameni face sau desface. O mână de oameni construiește sau uneltește. O mână de oameni, însemnând un grup restrîns, este opusul lui ”țipenie de om”, care se folosește pentru absența ființei umane dintr-un spațiu. Mâna aceasta de oameni este uneori decisivă, pentru că în  grup există interese comune, idealuri, o rețea. Frumusețea și diversitatea limbii române rămâne în continuare punct de atracție.

      33 de ani, viața/clipa cea repede. Poeți mor, poeți se nasc. Dar niciunul nu a reușit să oprească eternitatea în poezia română, așa cum a făcut-o Eminescu, și nimeni nu a dat ziua lui de naștere drept Zi Națională a Culturii.

Criza educației devine mai gravă pe zi ce trece. Azi, ministerul recunoaște că o treime din copii nu au făcut educație sub pandemie, neavând acces online. Ne putem imagina ce s-a petrecut în majoritatea școlilor, liceelor și universităților.

În chiar ziua aniversară a Geniului nostru Național, am avut parte de - ceea ce în popor se spune - „una caldă una rece”.
Tocmai de ziua lui Eminescu, am fost binecuvântat cu un mesaj de la Domnia Sa Ioan-Aurel Pop. Cu o săptămână în urmă am îndrăznit să-i trimit un plic cu două cărți semnate de mine. Și, iată, Președintele Academiei Române răspunde prompt unui purtător de condei de pe Someșul Mare, confirmând primirea cărților, mulțumindu-mi pentru atenție, felicitându-mă și urându-mi cele știute pentru un an nou.

De bine, de rău, campania de vaccinare anticovid a început. Și la noi. Ca și aiurea. Nici în alte țări nu a debutat mai bine decît pe plaiurile noastre strămoșești. Bîlbîieli decizionale, neîncredere, suspiciune, derapări politice, prevalențe ale țintelor negustorești… Multe și de toate. Vaccinul e administrat în condițiile în care comportamentul virusului nu este cunoscut (științific) în întregime (după toate informațiile exprimate în spațiul public), fără o perioadă agreabilă de experiment. Desigur, e de luat în calcul presiunea exercitată de manifestarea agresivă a pandemiei.

Moto: „În orașul acesta de  gogomani...
sunt cel dintâi.” (Cațavencu)
 
     Zgomotosul și interminabilul televizorist Dan Negru  făcea recent un „hă-hă!” pe seama numelui său, invocând un penibil incident dintr-o partidă europeană de fotbal.
     Am avut dintotdeauna oarecari rezerve față de prestanța, calitatea prezenței pe micul ecran ale lui Dan Negru. Îl consider un fel de bănățean adus  în ipostaza de  Mitică (Care Mitică, vom vedea îndată - cacografia i se potrivește).

   În  unele documente, însemnări, cronici, amintiri, etc. sunt consemnate modalitățile de gândire ale unor personalități din diferite domenii și din perioade istorice diferite.
   Iată câteva exemple –

Titlul acestui articol a țâșnit în mintea mea ca o sugestie provocată de filmul ,,Cardinalul”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, fiul marelui psiholog, cu același nume, cel care a îndurat 16 ani de închisoare comunistă. Avatarurile destinului său în cei dintâi ani ai dictaturii proletariatului sunt prezentate în mai multe pasaje de către Nicolae Balotă în volumul ,,Caietul albastru” (Editura ,,Ideea Europeană”, 2019).