Opinii

Folosind substantivul „zurgălăi” sau adverbul „altădată”, nu mă gîndesc neapărat la zurgălăii aninați de gîtul cailor lui Esenin, rîzători sau senini, nici la „zăpezile de altădată” ale lui François Villon, ce evocă vremuri de demult și poate pentru totdeauna apuse. Vremuri pe care le trăim în evocări culturale, cu nostalgia fericirii străbunilor noștri. Dar cu ce sens și cît de intens?

Dor, doină, colindă....Dragoste, credință, Crăciun...Cuvinte ce nu sunt trecute doar în dicționarul limbii române, ci sunt adânc întipărite în sufletul românesc. Plecând genunchii, înălțăm rugăciuni de mulțumire către Bunul Dumnezeu pentru că ne-a mai dăruit un Crăciun, că ne-a făcut părtași din nou bucuriei Nașterii Mântuitorului. Deși cele trei zile de Praznic s-au încheiat, Crăciunul este o sărbătoare care nu trece, ca și Sărbătoarea Învierii, de altfel. Ele nu trec, deoarece ne restartează de fiecare dată viața, atât cea lăuntrică, cât și cea în comuniune cu oamenii.

  Încă din 1847,  adolescentul Tolstoi,  unul din viitorii titani ai  literaturii ruse și universale, ține cu acribie un jurnal, pasiune care nu se va istovi până la finele vieții.

După sfârșitul acelui dramatic „decembrie 1989”, personajele implicate în „evenimentele” de atunci, au intrat treptat și în atenția caricaturiștilor și umoriștilor.
   Iată câteva exemple:

          Recent am citit în Răsunetul un articol despre interpretarea Bibliei. Se spunea acolo și despre ,,două căi ale mântuirii.”  Nu există două căi ale mântuirii, iar interpretarea Bibliei, sau a Sfintei Scripturi, n-o poate face oricine, chiar dacă ar avea zece doctorate în filosofie!

   Luna trecută, la 27 noiembrie, s-au împlinit 135 de ani de la nașterea marelui scriitor Liviu Rebreanu, iar la 20 noiembrie, 100 de ani de la apariția romanului ION, roman frescă a vieții țăranului român din Ardeal. Cu forța sa puternică de observație și analiză a sufletului țăranului român, a lăcomiei sale de pământ pentru care era în stare de orice sacrificiu, a modelelor întâlnite în viața reală, mai ales în Maieru, Liviu Rebreanu a reușit, prin ION să creeze o „epopee perfectă”, o „creațiune obiectivă” prin care a pus bazele romanului românesc modern.

Biblia a rămas, de departe, cea mai citită carte. Cu inevitabile variații, de aproape două mii de ani, din generație în generație, oamenii și-o aproprie și se raportează la ea. De aceea, orice efort de explicitare, explicare și interpretare a ceea ce conține Biblia capătă importanță culturală crucială.

Dragi prieteni şi români de pretutindeni,
Dragi patrioţi,
          După Revoluţia din 1989, la putere s-au perindat mai multe partide. Fiecare a promis că viaţa oamenilor se va îmbunătăţi. PSD a demonstrat că obiectivul principal pe care nu l-a abandonat niciodată a fost şi a rămas „Grija permanentă pentru oameni” şi, în special, pentru cei mulţi, pentru cei săraci, pentru vârstnici şi a tuturor cetăţenilor de bună credinţă.

Alegerile din 6 decembrie 2020, așa cum arată ele a doua zi, confirmă evaluările pe care le-am făcut și mă îndeamnă la a gândi pașii imediați.