Opinii

 
Există în istorie momente ce pot fi asemuite cu un aisberg, și care atrag după sine schimbări importante. Un asemenea moment a avut loc în noaptea de 10/11 februarie  1866, când a fost înlăturat de la conducerea statului rezultat din Unirea Moldovei cu Muntenia, stat ce se va numi treptat, România, domnitorul Alexandru  Ioan  Cuza.  Referitor la acest moment, sfetnicul și colaboratorul său M. Kogălniceanu arăta că nu greșelile au dus la înlăturarea sa, ci „faptele cele mari care sunt nepieritoare”.
 
 

   Dacă domnul Andrei Moldovan, în stilul caracteristic dânsului, descria nu demult farmecul orășelelor-târguri de odinioară – cu referire concretă la Beclean- și a unor personaje pitorești care animau viața locuitorilor prin atitudinea, vorbele rostite, ori comportament, - cu referire concretă la DEIU, m-am gândit că s-ar putea face referire și la lumea satului, lume în care au trăit familii și personaje pitorești, remarcate prin stilul de viață, prin romantismul vieții lor, prin felul cum ieșeau din momente mai sensibile, etc.

   Atunci a fost semnat Tratatul  de  Pace  de  la  Paris, după încheierea celui de-al doilea război mondial, între România și S.U.A, U.S, Marea Britanie,Canada, Australia, India, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Cehoslovacia, Ucraina și Belarus.

Așa se pare că o să dăinuiască satul tradițional într-un orizont de timp istoric greu de stabilit. O contribuție importantă la această „dăinuire”, o are doamna Nadia Urian Linul, care privește satul cu un „ochi de vultur”, dar nu din aer, ci din interiorul său, îl supune unei analize critice folosindu-se de o gândire profundă cultivată prin educație în școlile Năsăudului și Clujului.

Unul dintre neajunsurile culturii de azi, de la noi,este neîncrederea în reflecție, ca și cum realitatea s-ar epuiza în acțiuni de forțare a lucrurilor și de obținere de avantaje imediate. Altul, la care mă și opresc aici, este paseismul - întoarcerea cu fața spre trecut, nu atât pentru a învăța din lecțiile lui și a omagia reușite certe, ci pentru a trăi cu el. Obsesia trecutului împiedică deopotrivă lămurirea fără resturi a ceea ce a fost și deschiderea spre viitor.

Un prestigios publicist, Jochen Bittner,  a dat o carte șocantă, sub titlul So nicht Europa!Die drei grosse Fehler de EU [Așa nu Europa! Cele trei mari erori ale UE](DTV, München, 2010). Cartea acuză erorile majore ale liderilor Uniunii Europene.
Dacă ne referim la România actuală, putem spune:„așa nu se face democrație!”. Se țin, desigur, cuvântări împiedicate, se conferă tinichele, se înșală cu „alegeri”. Nenumăratele abuzuriînsă rămân.

Așa mi-a fost scris mie, pe o bucată de hârtie, să fac cumpărăturile cu două zile înainte de Crăciunul Anului 2019 și am plecat spre Kaufland să îndeplinesc sarcinile. Reclama „Kaufland über alles” mi-a dat nădejdea că aici găsești tot ceea ce dorești, și ce nu vrei, precum în cărțile observatorilor spiritiști. Se pot găsi câte-n lună și-n stele la Kaufland, dar când am ajuns nu mai erau locuri de parcare, se ocupaseră toate.

Astăzi, după secole de iluminism aflăm cu dezamăgire că şcoala românească este „ o fabrică de analfabeţi funcţionali” etichetă aplicată de către nişte „analişti” care nu au nicio treabă cu şcoala, care probabil n-au fost niciodată dascăli. Se apreciază că peste 40 de procente din învăţământul preuniversitar (primar, gimnazial şi liceal) sunt aşa-zişi analfabeţi funcţionali.

   Multe schimbări s-au produs și în lumea satului, schimbări care se referă la ocupații, obiceiuri, modalități de gândire, legături dintre oameni, dintre oameni și animale, de înțelegere a rostului omului pe acest pământ etc. În amintirea locuitorilor satului, mai ales a celor mai în vârstă, dăinuie întâmplări în care se îmbină faptele reale cu  umorul fin.
   Iată câteva exemple: