Opinii

S-a stins din viață în aceste zile profesorul Harald Zimmermann (1926-2020), una dintre personalitățile profilate în cultura Europei actuale, cu realizări sigure și durabile. O personalitate care s-a declarat mereu „atașată cât se poate de profund patriei transilvane a părinților”.

O sistematizare filosofică ia contur tot mai evident în peisajul filosofic și larg cultural de azi. Numele ei este pragmatismul reflexiv.

   Biblioteca județeană „George Coșbuc”, prestigioasă instituție de cultură, păstorită de un „om de cultură”, scriitorul Ioan Pintea, a găzduit prezentarea unei „ lucrări de suflet,” cu titlul „Satul uitat, jurnalul unei țărănci”, o carte compusă din povești, legende, amintiri, etc., de către o țărancă din Săcuieu, jud. Cluj  -  Anica Andronesi.

   Lumea antică s-a evidențiat și prin personalități de excepție din diferite domenii – militar, politic, artistic, istoric, literar, filozofic, geografic, religios, etc., care în perioadele următoare au fost luate ca modele. Exemplele sunt numeroase și de aceea mi-am propus să scot puțin în evidență două personalități din lumea antică, pe care nu cred că greșesc dacă le asemui unor „titani”, deoarece, ele au creat condițiile afirmării depline a unui stat extraordinar dezvoltat în jurul cetății Roma.

După ce mi-am petrecut peste 40 de ani printre elevi, părinți ai acestora, colegi sau colege cadre didactice, și am încercat să le-nțeleg dorințele, bucuriile și amarul, după ce am intrat într-un „concediu prelungit”, îmi apar în memorie tot felul de … amintiri … care mă trimit la constatarea altora, aceea că „poate odată, vom trăi din amintiri”. Iată câteva exemple –

Nu demult, directoarea unei edituri tot mai cunoscute mi-a atras atenția asupra volumului Lilianei Moldovan, Reportajele bucuriei (Gând Transilvan, Cluj-Napoca, 2019).Pot spune, după citire, că inteligența face din această carte un adevărat eveniment, și nu numai pentru cei care degustă specia reportajului. Nu doar pentru cei interesați de biografii și autobiografii!
Este, cred eu, o carte reprezentativă a experiențelor unor congeneri cu dizabilități. Ea poate fi punctul de plecare al unei reflecții asupra a ceea ce înseamnă a fi uman în România actuală!

Iată că după 13 ani de la aderarea României la marea familie a UE, problema integrării în Spațiul Schengen a rămas încă o mare... problemă. Dacă Franța și Germania, teoretic, și-au reconsiderat atitudinea rigidă în acest sens, Olanda a rămas neclintită, cu ”socialistul” Zimermann cu tot, și asta datorită și faptului că Portul Constanța este încă al României și nu al ”Olandezului zburător”, având ce-i drept, o bucățică bună din el pe bază de concesiune dar nu în proprietate.

Zilele trecute, președintele unui important partid din România declara că are două vești. Prima este bună – actualul „președinte” nu va mai putea candida, a doua este rea – actualul „președinte”mai stă patru ani. În contextul „alegerilor prezidențiale”, unrespectabil senator se întreba cum de unii pot vota cu cineva care cinci ani nu a făcut nimic, care nu a fost în stare să poarte o dezbatere publică și care nu a promis nimănui ceva.
Într-adevăr, nimic nu a ieșit în ultimii, deja, șase ani.