Opinii
Născută într-un alb decembrie (4 ale lunii), condeiera bistriţeană –avocat,publicist, scriitor- se va socoti permanent marcată de mari valori literare naţionale ce au văzut lumina vieţii sub aceeaşi rotire de constelaţii (îndeosebi N.Labiş, Bacovia, Nichita Stănescu).
Felicitări intregului colectiv!
Aţi dorit un ziar de calitate care să educe, să lumineze şi să ajute să păstraţi obiectivitatea. Aţi reuşit.
Aveţi jurnalişti de profesie care au ştiut să se impună prin concepte ferme, influienţând astfel integritate ziarului.Aţi reuşit.
Fără modestie prefăcută, pot afirma cinstit că toată viaţa am luptat împotriva minciunii şi nedreptăţii. Titlurile pentru care am muncit şi am dovezi sunt: profesoară (în diploma din 1950 scrie diplomat universitar), asistent universitar şi lector suplinitor (cu acte) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi lector la Universitatea din Mannheim (cu acte). Am predat la liceul din Bistriţa secţia Germană 1951-57, am predat engleza 12 ani la Universitatea din Cluj dar NU MĂ POT FĂLI CU TITLUL DE PROFESOR UNIVERSITAR! Dar am 2 doctorate (1975 Bonn, Germania, 1995 Cluj.
N-am condamnat niciodată pe cineva că are plăcerea de a bea un pahar de ceva. Şi mi-a fost milă de cei care au făcut din bucuria de a sta la un un pahar o patimă. Despre zeii lor, grecii spuneau că acolo, în Olimp, beau nectarul din cupe de aur. Deci beau, nu mănâncă. Adam a fost alungat din rai nu fiindcă a băut prea mult, ci fiindcă a mâncat din ceea ce Domnul Dumnezeu îi spusese să nu mânânce.
Dar, să vă spun gluma pe care voiam să v-o spun:
Păguboasă ? Da, pentru cititorul care încă nu s-a limpezit asupra relaţiei realitate-ficţiune în artă, mai cu seamă în literatură şi teatru. Demersul meu porneşte de la o emisiune recentă a unui post de televiziune; altfel, respectabile amândouă - şi postul şi emisiunea. Doar că, de data aceasta, emisiunea a fost un fiasco. Concret:
„Ţară de legendă, de dor şi de cânt”, cu capul de bour ca semn al măreţiei, cu români de viţă veche, ţara lui Ştefan cel Mare a fost aruncată în braţele Rusiei, în urma păcii de la Bucureşti dintre Rusia şi Turcia, din 1812.
Se ştie că în toate judeţele, conducerea de partid minţea cum putea mai bine pe tovarăşul secretar general, inducându-i ideea că toate merg ca pe roate, prin străduinţa lor personală, desigur. Că ştia sau nu ştia tovarăşul despre aranjamentele fabulos de mincinoase ale celor de la judeţeană e o problemă care nu s-a lămurit complet nici până azi. Fapt e că de pildă plimbau nişte exemplare mai arătoase de vaci, oi şi alte animale, spre ase arăta starea strălucită a betelului.
„H.I.V.” Ci-că s-ar traduce prin „Hristos a Înviat”. S-ar traduce de pe aşa-zisele (cine le zice?) „pagini de socializare”… Un „specialist” în domeniu, încă se mai chinuie să mă lămurească cum că astea-s „prescurtări specifice” în domeniul „socializării virtuale”. Prescurtări din limba „romgleză” (o fi vorba despre limba „romilor galezi”?). Eu o ţin pe-a mea cum că „H.I.V.” este „purtătorul imunodeficienţei dobândite” şi nicidecum „Hristos a Înviat”. Somnul raţiunii naşte… „prescurtări specifice socializării pe NET”.
Din modestele noastre studii de istorie spicuim doar trei ipostaze ale magiştrilor noştri:
1.Acad. prof. David Prodan (1902-1993): „Preamărim acţiunea lui Bălcescu pentru împăcarea între unguri şi români, pentru lupta revoluţionară comună (sic!). Pentru care luptă revoluţionară – se întreba istoricul ardelean – pentru ducerea la victorie a Ungariei unei singure naţiuni?
Actualitate