Opinii

Au trecut, iată, cinci luni de când Viorel Chirlejan, primarul din Şieu Odorhei, nu mai este. Călătoreşte în lumea stelară, printre îngeri, începând cu data de 19 octombrie 2011, când într-o dimineaţă şi-a luat zborul către veşnicie. Mi-am amintit de Viorel poposind, preţ de câteva clipe, la mormântul din curtea bisericii din Şirioara. Viorel Chirlejan a fost un om al bisericii, deşi avea responsabilităţi administrative. Era primul epitrop al parohiei Şirioara, iar în calitate de primar a „resfinţit” câte un locaş de rugăciune în fiecare dintre satele comunei.

În pragul desemnării candidaţilor formaţiunilor politice bistriţene, în contextul postmodernităţii şi în faţa unei degringolade de programe electorale care oricum nu se vor aplica, cade-se să analizăm ce reprezintă primarul şi ce ar putea face un primar în Bistriţa, oraş la poarta Transilvaniei.

Cum-necum, la un spital din capitală izbucni un incendiu. Repede fu alertat serviciul 112 şi SMURD-ul veni „urjent” la faţa locului, cu medici, paramedici, pompieri, poliţie. Degrabă se apucară cu toţii să salveze oamenii, să resusciteze, să stingă focarul...
După vreo două ore, problemele păreau nu numai sub control, ci rezolvate, astfel că şeful SMURD-ului se înfăţişă la managerul spitalului pentru un raport final: :

În urmă cu 60 de ani, trăia în satul Malin (comuna Nuşeni) un rapsod, un meşter al viorii. Sătenii îl numeau Mălai Cald. De ce l-o fi poreclit aşa, nimeni nu ştie cu precizie. Poate, fiindcă acesta mânca numai mălai, acea pâine făcută din făină de mălai. Era sărac în ale traiului, dar marea lui bogăţie era cântatul din vioară. Prin Unguraş, Malin, Nuşeni ori Măluţ, oriunde era chemat, Mălai Cald înveselea lumea. Lumea lui de ţărani – feciori şi însuraţi ce se adunau în zilele verii în câte o şură, la joc. Se tocmea cu puţin, de obicei două găini ori o litră de mălai.

Cutumele alcătuirii cuplurilor matrimoniale, mentalităţile morale strămoşeşti privitor la virginitatea miresei s-au destrămat foarte repede în anii imediat postdecembrişti. Revistele şi filmele semipornografice care au dat buzna fără oprelişte pe piaţă , cărţile obscene, contactul „pe viu” cu libertinajul occidental, părinţi ei înşişi lipsiţi de cei şapte ani de acasă, lipsa educaţiei sexuale în şcoli au mutilat comportamentul moral al tinerelor generaţii. Desigur, să nu generalizăm, dar un găinaţ căzut pe o rochie albă îşi iradiază pata.

Agonia se defineşte ca o stare care precedă moartea considerată, încă de vechii greci, ca o luptă între viaţă şi moarte şi în care survine diminuarea funcţiilor respiratorii şi circulatorii ale organismului. Cam aceasta este şi starea sistemului nostru de sănătate. Se încearcă noi metode prin care statul să aloce cât mai puţine sume din buget pentru acest sistem şi să se pună în seama beneficiarilor contribuţii tot mai mari prin care să se degreveze bugetul de cât mai multe alocaţii. Apare o noţiune, relativ nouă, numită „coplată”.

Bunicul domnului Mititean din Agriş a luptat în primul război mondial. Fiind cercetaş, a străbătut cu frontul 7 ţări. A ajuns acasă şi a primit, drept răsplată, câteva iugăre de teren. Anii au trecut şi iată că acum, nepotul soldatului din 1914, tot Mititean pe nume, unul din urmaşi, îşi revendică terenul moştenit. A fost şi pe la redacţie de mai multe ori, ne-a arătat zeci de documente din care rezultă, ne spunea acesta, că are dreptate, dar că este împiedicat să intre în posesia terenurilor revendicate.

Într-o zi, Budha călătorea pe drum, când s-a întâlnit cu un convoi mortuar. S-a interesat cine este cel mort şi a aflat că este un prinţ, adică unul din puternicii acestei lumi. Cutremurat, Budha a constatat că nu numai calicii (paria) mor,ci chiar regii şi prinţii. Ba chiar el însuşi va muri. Copleşit de gânduri, s-a retras spre a medita îndelung asupra destinului omenesc.

Este vremea semănatului şi a plantărilor în livezi. Piaţa Decebal din Bistriţa oferă din belşug seminţe de legume şi pomi fructiferi. Horticultorii, mai cu seamă cei mai puţin avizaţi, trebuie să fie foarte atenţi de la cine cumpără seminţe sau pomi fructiferi. Sunt, e adevărat firme specializate, precum cunoscuta firmă Agrosem, care oferă seminţe de calitate şi certificate. Aşa cum, tot în Piaţa Decebal, îl putem întâlni pe cunoscutul Algeorge din Sângeorz Băi, un pasionat pomicultor ce oferă pomi fructiferi din pepiniera proprie.