Opinii

Paradoxul este opinia contrară opiniei comune; afirmaţie, enunţ ce contrazice cu mare efect unele idei şi puncte de vedere recunoscute unanim. În fiscalitate un prim grup de paradoxuri pot să apară între spiritul şi litera legii care reglementează o categorie sau alta de impozite sau taxe percepute de stat sub forma obligaţiilor contribuabililor. Spiritul unei legi jalonează limitele minime şi maxime în interiorul cărora trebuie să se exprime litera respectivei legi.

Se ştie că, din vechime, aceste locuri au fost locuite întotdeauna de oameni harnici şi, la nevoie, locuitorii deveneau oşteni luptători, în stare chiar să-şi dea viaţa în luptă pentru acest pământ. Se ştie, din izvoare sigure, că anul acesta se împlinesc 2094 ani de când pe tronul Daciei s-a urcat primul mare rege al Daciei, Burebista. Aşadar, domnilor din conducerea unei uniuni, care contestaţi existenţa românilor, să ştiţi că noi, românii, ne tragem şi din daci, am fost cu mult înaintea dumneavoastră pe aceste locuri.

Fata a plecat la Londra cu soţul ei, foarte veselă şi le-a promis că le va trimite nişte „imeiluri”. Din prima săptămână după ce au sosit în capitala britanică, s-a ţinut de cuvânt:
Luni: Dragii miei
Vă scriu despri mini şi ce fac eu paici. Azi mergem la teatru. Soţul meu are mulţi banii, soţul meu ari di tăti. Nu ne plictisim diloc.
Marţi: Mergem la operă. Soţul miei are acolo o loggie, soţul miei are foarte mulţi bani, nu ni plictisim diloc.

Scriitor prestigios, gazetar binecunoscut în urbea bistriţeană, judeţ şi nu numai, domnia sa relatează o sugestivă întâmplare petrecută într-un lagăr de prizonieri din Rusia, după primul război mondial. Sursa relatării era un român de-al nostru, ajuns acum la anii bătrâneţii, din Ciceu-Poieni, Simion Mureşan, zis Meciu, care s-a aflat prizonier la muscali, alături de alte naţionalităţi ce au luptat împotriva Rusiei.

În climatul cultural românesc de astăzi (am zis „cultural”, deşi totul e determinat de tensiunea/mizeria politico-economică), 2012 are cel puţin două repere majore, raportate la acelaşi an – 1912. Dat fiind anul morţii lui I.L.Caragiale, unii zic că e vorba de „Anul Caragiale”. Alţii zic că, fiind anul naşterii lui N.Steinhardt, e vorba de „Anul Steinhardt”. Unii/alţii consideră că e vorba de „anul” amândurora.

În satul italian Falciano del Massico, având 3.700 de locuitori, există o dispută cu satul vecin în privinţa cimitirului, astfel că oamenii s-au trezit că nu au unde să fie îngropaţi. Ce putea să facă primăria, cea care răspunde de doleanţele locuitorilor? Cum încercările de a remedia situaţia au dat greş, a emis un ordin sever: nimeni nu mai are voie să moară. Intervievat de ziarişti, primarul a declarat că oamenii au primit cu bucurie numita dispoziţie şi că de când s-a dat poruncă, numai doi cetăţeni în vârstă au încălcat-o, dar restul sunt dispuşi s-o respecte.

12/3 „În ziua a zecea a acestei luni fiecare om să ia un miel”
12/6… şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.
12/43 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată rânduiala Paştilor: niciun străin să nu mănânce din ele”.
12/44 Să faci circumcizie oricărui rob cumpărat cu bani şi apoi să mănânce din ele.
12/48 Dacă un străin va locui la tine şi va vrea să ţină Paştile Domnului, toţi cei de sex masculin din casa lui vor trebui circumcişi. (Apud: Biblia, Exodul, 12/3-48, p.68-69)

Toate nevoile rămase nevoi, frustrările, abuzurile deşănţate, ionoltenismele cu obraz de talpă, andreicăismele cu acelaşi soi de obraz, nesimţitele acelui Neluţu Botiş (ca să mă refer doar la câţiva derbedei din judeţul Bistriţa-Năsăud, ajunşi mai mult sau mai puţin vremelnic oameni de decizie de anvergură naţională), mă determină să nu am nici o rezervă referitor la titlul de mai sus.
Noua nomenclatură , în teritoriu şi în ţară (lăsăm excepţiile !), trăieşte starea de deşănţare cu o neruşinare care te face să stai cu ochii deschişi a stupoare.

E un loc binecunoscut, în care prigoana comunistă sosită pe meleagurile româneşti odată cu tancurile sovietice a cunoscut una din culmile atrocităţilor. Mari personalităţi ale statului, ştiinţei şi culturii, preoţi puteau fi întâlniţi, încât se aflau după gratii adevărate universităţi. „Proletariatul conştient”- cum zicea Lenin (de fapt imnconştient), ajuns la putere, părea să nu mai aibă nevoie de medici, de scriitori, de savanţi, de oameni politici. Lucian Blaga putea fi dat afară de la catedră ca orice prostănac simplu.

Da, numai un binoclu şi „Tutanicul” nu s-ar fi scufundat. L-au uitat la Southampton, la plecare. Nu era un obiect chiar aşa des întâlnit, dar chiar şi cu o lunetă din secolele trecute (XVIII-XIX) s-ar fi descurcat bine. Din păcate, pur şi simplu, grozavul icebreg n-a fost observat decât când erau între unul şi altul abia 500 de metri. Asta e ceea ce se vedea la suprafaţă, căci pintenul de sub apă al gheţarului era şi mai aproape.