Opinii

În satul Măluţ, în anul 1914, trăiau 110 bărbaţi. Dintre aceştia 108 au fost concentraţi. Au rămas în sat doar învăţătorul şi preotul. O poveste ca-n tragediile antice a trăit şi lelea Dochiţă, care a murit la 100 ani. Aceasta a avut un singur fecior, Gavrilă. A fost concentrat în al doilea Război Mondial şi a plecat în zona Stalingradului. Primea, lunar, veşti de la el prin cărţi poştale pe care le-a păstrat. Războiul s-a terminat şi Gavrilă n-a mai venit. A sperat mereu, până la 100 de ani, cât a trăit, că feciorul i se va întoarce.

Fiul lui Dumnezeu a venit între noi ca să ne scoată de sub teroarea păcatului şi teroarea morţii. Ambele la fel de opresive, căci în poporul ales, toţi erau conştienţi (ba chiar şi unii păgâni au priceput) că suntem prinşi în mrejele păcatelor şi „plata păcatului (ca o consecinţă firească) este moartea”. HRISTOS ne scoate de sub teroarea păcatului, luând asupra Lui (Cel fără păcat) păcatele noastre, şi murind El, Fiul lui Dumnezeu în locul nostru, al oamenilor. Aceasta e valabil pentru cine îl primeşte ca Mântuitor.

Este curată pădurea Hagăului. Şi parcarea amenajată în zonă. În toamnă, când de o parte şi de alta a şoselei gunoaiele au sufocat marginea pădurii, au venit ecologiştii şi oameni ai drumurilor, au adunat în saci mizeriile lăsate de iresponsabili şi au făcut curat, ecologizând zona străbătută de şoseaua naţională. Din păcate însă, în vârful dealului, unde odinioară era amenajat un spaţiu pentru un popas de o cafea şi o ţigară, unde era o masă şi o bancă, zona respectivă încet, încet riscă să devină o rampă de gunoi.

Pentru că Ţărmure e prietenul meu, fac această precizare de la început, pentru a nu fi reinterpretat ulterior, am dreptul să scriu acest articol. Şi mai precizez de la început că mă mândresc cu prietenia lui Ţărmure pentru că sunt convins că tot ceea ce face, face din dragoste pentru muzică şi frumos şi asta îi dă dreptul să facă în continuare ceea ce face mai ales că, pe mulţi dintre noi îi şi bucură toate acestea.

Proorocul Ieremia însuşi relatează în scrierea sa cum a fost chemat de Dumnezeu la misiunea de profet. Este o mărturisire cu adevărat excepţional de interesantă:
„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „mai înainte de a te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoşteam....Eu te pusesem deoparte ca să te fac prooroc al neamurilor. „ Eu am răspuns:”Ah, Doamne Dumnezeule,dar eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil”

În satul Orosfaia, comuna Milaş, trăieşte Bucur Zaharia. A trecut de 100 ani şi la această venerabilă vârstă îşi duce bătrâneţile ca un adevărat gospodar. Anul trecut, când a împlinit un secol, primarul Milaşului, Iosif Gabor, împreună cu colegii din Primărie, l-au sărbătorit cum se cuvine. De-a lungul vieţii, badea Zaharia a făcut de toate. Rămas orfan, a lucrat prin Bucureşti, apoi a făcut războiul, a fost slugă la stăpân, dar s-a întors în sat unde şi-a înjghebat o gospodărie, s-a căsătorit şi trăieşte aici povestind celor ce-l ascultă odiseea vieţii lui. O viaţă ca un roman.

Drumurile vieţii, drumurile oamenilor, drumurile lui Liviu Rusu! Sunt un idealist, un democrat, un constructor, un optimist, un anticipator, un ghid astral. Şi, cu toate aceste atribute, primăvara, mai ales, am şi eu o doză de subiectivism sentimental, romantic, dar şi revoluţionar. Căci, cu actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Dl. Liviu Mihai Rusu, cu ani în urmă am cutreierat străzile tinereţii şi ale Bistriţei. Astfel a fost să fie... Şi atunci, ca şi azi, îi plăcea să ducă lucrurile la bun sfârşit. Era un tânăr serios şi de acţiune.

„Tratând pădurea ca pe o grupare multiplă de organisme vii, ca pe o sursă de lemn din care ne construim cruci care să ne răstignească de viaţă ca pe o fiinţă care ne redescoperă, înseamnă că, în bună parte, am acceptat deja împăcarea cu noi înşine...Pentru că plantele, doar în momentul în care le vom înţelege, vor fi sursa noastră principală de informaţie divină.”

Deoarece conntemporanii evrei nu voiau să asculte pe profetul Ieremia, care-i chema să se întoarcă de la căile rătăcite, proorocul se hotărî să nu mai proorocească. I se părea fără rost, ba încă se şi primejduia pe sine de la aceia. Iată ce scria el: „Mi-am zis: nu voi mai pomeni de Domnul şi şi nu voi mai grăi în numele Lui. Dar iată, era în inima mea ceva, ca un fel de foc aprins, închis în oasele mele şi eu mă sileam să-l înfrânez şi n-am putut...”(Ieremia.20.9)

Cu mare pompă s-a făcut, în toamna trecută, „recepţia” lucrărilor efectuate pe DJ 151, şosea care străbate o bună parte a judeţului nostru, de la Sigmir până în comuna Budeşti. S-a spus atunci că lucrarea care a înghiţit milioane de euro nu este finalizată. Aşa şi este, dar până atunci neregulile ieşite de sub zăpadă pun în mare pericol participanţii la traficul rutier.