Opinii

Spuneam în prima parte a acestui articol că prin cartea EMINESCU şi OVIDIU – O PARALELĂ PESTE VEACURI autorii, Florentina şi Vasile Găurean, ne poartă, fascinant, de la un capăt la altul al unui interval de două mii de ani! De la Ovidiu, ce a trăit între anii 43 înainte de Hristos – 17 după Hristos, la Eminescu, ce a trăit între anii 1850 – 1889.

Pe baza unor filme realizate recent despre comportamentul cimpanzeilor, se presupune că şi cele mai apropiate rude de ale noastre sunt la curent cu noţiunea de moarte. Faptul că mamele îşi poartă puii fără suflare, săptămâni întregi cu ele; sau în cazul în care unii dintre cimpanzei se află pe pragul morţii, iar tovarăşii le acordă atenţie sporită, îi scarpină, îi leagănă mai mult, dovedeşte acest lucru. Acest comportament e posibil să pună în lumină originea şi evoluţia tradiţiilor umane legate de moarte.

Într-o intervenţie televizată, ministrul învăţământului afirma că doctoratul are ca motivaţie accederea la activitatea universitară, la ocuparea unor funcţii, în ceea ce-i priveşte pe profesori, mai ales pe profesorii din învăţământul preuniversitar. Este motivul - zice-se, dacă n-ar fi şi unul strict financiar - pentru care s-a renunţat la plata sporului de doctorat.

Dintre domeniile de activitate bugetară, ce să mai spunem de cele private, învăţământul a avut cea mai constantă şi „lină” evoluţie postdecembristă. Stabilitatea şi eficienţa acestei evoluţii au fost date de „stabilitatea” corpului didactic, care a fost în cea mai mare parte titular. În acelaşi timp, activitatea didactică se aplica asupra unui „obiectiv” constant şi incontestabil, care nu putea şi nu poate să „fluctueze” – elevul. Aceşti factori au asigurat constanţă şi motivaţie.

Între obiectivele specifice ale strategiei „Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii”, se află şi acela care vizează „Transformarea corpului didactic într-o elită profesională a naţiunii”. Un asemenea obiectiv „emană”, credem, din Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării”, raport în care se precizează un fapt incontestabil: calitatea prestaţiei resursei umane este slabă.

…ce-i asta „Dezastrolog”… o nouă profesie apărută din nesfârşitele convulsii ale lumii prezente?... un nou ex-jurnalism din seriile presei de scandal?... un nou concept terminologic inventat de subclasa de politoligism ce produce praf şi colb din nimicuri ce re reîntorc întru sărăcizarea noastră!...

E întrebarea pe care mi-o puneam după ce am stat de vorbă cu un patron de local. O astfel de întrebare poate avea şi alte paliere ale stuporii, de genul: scrupulozitatea ridicolă? birocraţie cinică? etc.

Comerţul cu arme într-o lume globalizată este, pentru un cetăţean informat, mai mult decât pare la prima vedere. Comerţul cu arme este, deopotrivă: afacere economică, geoeconomie, geopolitică, poziţionare geostrategică, sau poate fi eroare strategică cu consecinţe grave pentru stat. Comerţul cu arme este monopol de stat. Armele nu se folosesc la plantat flori şi de aceea, statul este responsabil pentru vânzarea de arme. Direcţiile de mişcare a armelor indică locul viitoarelor conflicte.

Proiectul Legii Educaţiei Naţionale are anumite pasaje care te crucesc pe cel care te simţi roman într-un stat de drept. Art.36, alin.5 spune: "în cadrul unităţilor de nivel gimnazial sau liceal, cu predare in limbile minorităţilor naţionale, singulare în municipiu sau în oraş, se acorda personalitate juridică, indiferent de efectiv".

Aparent, viaţa îşi urma cursul firesc. Puţini erau cei care resimţeau constrângerile sistemului, realizând că erau împinşi în tipare prestabilite, supuşi unui dresaj permanent, căruia tot mai greu i se puteau împotrivi.