Opinii
Asumându-şi, sau mai precis arogându-şi rolul de purtător de cuvânt al Guvernului, Traian Băsescu, a dat la iveală priceperea acestuia (a guvernului Narzes) de a reduce salariile cu 25% şi pensiile cu 15% în sectorul de stat. Oare câţi jurişti şi juralăi mişună prin bătătura Controceniului nu s-a aflat niciunul să-i pună frână şi să-i arate că salariul nu-i acelaşi lucru cu pensia, care are regim diferit? Conform zicalei „gura bate…” tocmai a căzut din postura de garant al Constituţiei în cea de violator al Constituţiei.
Să-i spânzurăm. Că e ieftin. Să-i gazăm. Toţi pensionarii să se alinieze cu iarba pe piept sau în urne, să se odhinească în pace, doar s-au obosit după decenii de muncă. Sigur că arderea este mai ieftină şi ajutorul de înmormântare poate fi redus semnificativ, ceea ce nu-i de neglijat.
Ori să-i asomăm ca pe porci. Că se scurtează suferinţa civilizat, cică. Nu se consumă nici funie, nici săpun, nici bunătatea de gaz toxic, iar sculele principale sunt refolosibile.
Triumfător, Partidul Democrat Liberal a anunţat victoria asupra Partidului Social Democrat prin expresia DREAPTA A CÂŞTIGAT. În fapt, expresia nu era simbolul victoriei, ci mai mult o invitaţie adresată Partidului Naţional Liberal de a participa la guvernare. A flutura acum, în faţa alegătorilor, stindardele doctrinelor politice e ca şi cum ai ieşi în faţa unui tanc cu o floare, în sensul că, nici cel ce oferă floarea nu crede în echipajul tancului şi nici echipajului, floarea nu-i inspiră vreun sentiment de gingăşie.
Am dat acest titlu articolului meu considerând că „marinelu” lu’ peşte prăjit, ar cam trebui să ştie acest proverb foarte vechi. Puţin îi pasă acestui individ de ŢARĂ sau de POPOR. Ca bişniţar notoriu ce s-a declarat, a demonstrat cu claritate că STATUL este El – SUPREMUL. Pentru mine individul nu este preşedintele meu: el este preşedintele „tâmpiţilor” care l-au ales. Poate unii dintre dumneavoastră se vor supăra când am scris „tâmpiţi”.
Doamne, ce vorbă drăguţă cuvântul “solidaritate”! Auziţi numai ce frumos sună ! Da, vine dezastrul economic, ca un tsunami peste cei săraci mai ales şi peste cei miliardari. Le toacă miliardele, iar celor săraci însăşi viaţa. Să fim deci solidari, să ne aşezăm într-o horă a frăţiei, cel fără pâine pe masă şi cei care au pensii de peste suta de milioane, adică mulţi, vreo sută paizeci de mii de persoane care stau la ugerul vacii numită “stat”da a statului direct, nu din ambalajele de la supermarket.
Au plecat vitejii noştri fotbalişti sub poalele Tâmpei, să se lupte în retur cu cei care stau la poale de Tâmpa de atâta vreme fără să se tâmpăească.. Fiindcă trebuiesă te duci şi la adersar să joci, ne-am dus şi am luat un ştraif de goluri: 6-0. Să-mi crape obrazul de ruşine, nu altăceva! La început am crezut că s-a reîntors Răzvan Lucescu la poala Tâmpei sau chiar taică-său de la „Şahtiorul” lui Ahmetov, dar repede m-am dumirit. Nici poveste de aşa ceva. La câţi bani o fi luând de la federaţie Răzvănel ( cu ceea ce împarte şi altora probabil), nu mai revine la Braşov „never”.
Nu din lipsă de politeţe au întârziat cuvintele de mulţumire cuvenite, adresate celor care au contribuit la reuşita activităţii din 25 aprilie 2010, la Căminul cultural Chiochiş, prilejuită cu ocazia prezentării cercetării noastre etnografice VIAŢA LA ŢARĂ, CHIOCHIŞ,(volumele IV şi V) ci din cauze obiective. (pe linie de Astra, am participat la o excursie „de suflet” în Ucraina şi Republica Moldova (Botoşani,Chişinău, Cimitirul „Ţiganca” al eroilor români, Odesa, Ismail, Cetetea Albă, Cahul, Cernăuţi etc). Cu scuzele de rigoare, o facem acum.
În fiecare an, la 40 de zile după Sfintele PAŞTI, odată cu sărbătorirea Înălţării Domnului, se sărbătoresc şi eroii neamului. Ziua Eroilor a fost instituită în România, ca de altfel, în majoritatea ţărilor europene, după Primul Război Mondial. Statele naţionale aveau să răsplătească jertfa cetăţenilor lor căzuţi pentru afirmarea intereselor şi identităţii lor. La începutul Primului Război Mondial, românii făceau parte din armatele mai multor state: din armata României, cei din Regat, din armata austro – ungară, cei din Ardeal şi Bucovina şi din armata ţaristă, cei din Basarabia.
Este la Cluj-Napoca o firmă de băuturi alcoolice care-şi bate joc de istoria românilor. Cu siguranţă, patronii nu sunt români; dacă da, atunci sunt nişte idioţi.
Iese din beciurile şi alambicurile indivizilor o băutură de pe eticheta căreia rezultă următoarele: ”Clujinskaia vodca” şi se menţionează că lichidul etilic, adică această otravă suspectă e ”inspirată din tradiţia românească de a face votcă rusească” Pasrdon! Tradiţie de votcă în Ardeal ?!? Ce băşcălie sub nasul mioritic al românului!
Actualitate