Opinii

Cartea CASA TESLARULUI, scrisă de Părintele Ioan Pintea, este însoţită de un CD pus într-o cămaşă transparentă lipită pe coperta 3.
Am finalizat de citit cartea şi, cu toate că, de obicei scriu impresiile pe hârtie sau direct pe cărţi, acum m-am aşezat în faţa calculatorului pentru a aşterne textul direct pe ecran.
Când am scos CD-ul din punga lui, pentru că am văzut prima dată aşa ceva, gândul m-a dus la canguri, la animalele plantigrade. Intru pe Google şi citesc:
„Cangurii sunt mamifere marsupiale specifice Australiei.

Ce urmează s-ar putea considera un fel de ”pro domo”. Am ezitat, apoi mi-am zis: De ce nu?
Familia celor două nepoţele ale mele s-a aşezat de câţiva ani în aceeaşi urbe unde locuiesc bunici. O fetiţă e ”La litere” (vorba unui amic) – adică în clasa I, Şcoala Generala ”Grigore Silaşi”) -, mezina e în grupa mijlocie, la Căminul ”Albă ca zăpada”.

Păi, dacă tot ne-am pus pe egalizarea a tot şi a toate, adică pe COMUNIZAREA
salariilor şi a pensiilor, îi sfătuiesc pe militarii activi din toate structurile Sistemului Naţional de Apărare să lupte pentru aplicarea CODULUI MUNCII în întregul sistem.
În acest fel, vor putea fi satisfăcuţi toţi purtătorii unui singur neuron (dacă îl au şi pe ăla !), toţi frustraţii instigaţi de grosolana manipulare a unor guvernanţi iresponsabili, frustraţi care urlă isteric: „Militarii au salarii şi pensii nesimţite !”

Astăzi, continuăm să vorbim despre cartea FII CEEA CE EŞTI, scrisă de medicul şi muzicianul Jean Klein, în care se vorbeşte despe Sinele nostru.
FII CEEA CE EŞTI este o culegere a unor convorbiri dintre Jean Klein şi discipoli, este o carte despre Cunoaşterea adevăratei noastre naturi, care îndeamnă şi invită la reflecţii sincere, capabile să ne conducă la re-întâlnirea Sinelui.
Sine pe care deseori îl simţim îndepărtat şi pe care totuşi îl regăsim „asemeni unui colier pe care îl credeam pierdut, ca să-l re-descoperim atârnându-ne la gât”.

Intelectuali din amontele Someşului Mare (de la Beclean până la Rodna), scriitori, muzeografi, cercetători în etnografie şi folclor, profesori - astrişti sau simpatizanţi ai Astrei - s-au adunat recent în moderna sală a Muzeului Grăniceresc Năsăud pentru a se întâlni cu Cenaclul Astrei ”Iacob Mureşanu” şi a dialoga pe seama unor publicaţii din zonă, a unor cărţi recent apărute, datorate unor autori din cuprinsul judeţului Bistriţa-Năsăud.

De la început vreau să subliniez că toate profesiile sunt importante şi dacă nu ar fi, desigur că nu ar exista. Oamenii sunt înnobilaţi de modul în care-şi exersează profesiile, de modul cum se dăruiesc lor.

Volumul de debut al poetei Viorica D. Cătuneanu, intitulat ,,Drum cosit”(Editura
,,Remus”, Cluj-Napoca,2009), cu un ,,Cuvânt de întâmpinare” rostuit de Sever Ursa,
oferă cititorului avizat prilejul de a respira, cu voluptate, aerul curat al măgurelelor
Ilvei Mari, din ţinutul Năsăudului,şi de a întâlni poezia autentică.
Reîntoarsă la izvoare,(,,Le mythe de l’ eternel retour”-Mircea Eliade), poeta cu
nume de floare(Viola alpina-(reg.) viorică ) reprezintă, de-ar fi să vorbim despre

„Adevărat,adevărat vă spun că,cine crede în Mine,va face şi el lucrările pe care le fac Eu;ba încă va face altele şi mai mari decât acestea;pentru că Eu Mă duc la Tatăl…”
Ioan 14.12
Iete şcoală într-o doară!Păi,dacă citezi din Scripturile Sfinte doar atât cât să i se potrivească ciocârliei modulaţiile cu doctrina în care eşti pus să crezi,n-ai cum să depăşeşti nivelul de inteligenţă al amatorilor de prescuri,şi nici nu vei ajunge vreodată să convingi pe unul ca mine.

Vă prezentam într-un pamflet anterior şi anume “Minciuna are picioare scurte”,

M-am hotărât să scriu câteva rânduri mânată de un sentiment de puternică revoltă care m-a cuprins săptămâna trecută, mai precis luni, 22 februarie, când, din cauza unor probleme de sănătate, m-am internat la secţia ORL a Spitalului Judeţean, de pe B-dul Independenţei. Am mai fost internată în acel spital cu mult timp în urmă, în copilărie, acum 45 de ani, când sediul nou al spitalului judeţean încă nu era construit.