Opinii

Într-o zi binecuvântată de Dumnezeu am avut fericirea să vizitez casa artistei Victoria Fătu Nalaţiu şi să mă îmbăt de farmecul artei acestei Doamne, a culorilor şi a vorbelor rupte din Rai!
Scurta mea şedere în casa Nalaţiu mi-a permis să-mi fac doar o idee generală asupra unei femei-artist tumultoasă, care şi-a revărsat hăul - energia înnăscută în trei direcţii mari: pictura, literatura şi educarea tineretului în spiritul frumosului în artă.

Moto;” Singurul lucru care ne face să ne temen este teama însăsi”
Franklin Roosevelt

Data de 11 februarie 2010 marchează cea de-a doua ediţie a Zilei Europene 112. Numărul de urgenţă 112 este comun în toate cele 27 de state ale Uniunii Europene şi se foloseşte pentru a contacta gratuit serviciile de urgenţă.

Preşedintele Partidului Social Democrat, domnul Mircea Geoană, a pierdut alegerile prezidenţiale din 2009. La limită, dar le-a pierdut. Cu acest prilej, în România a fost omologat un nou record în materie de vot. Românii din Paris, care s-au prezentat la urne, au reuşit să completeze declaraţia pe propria răspundere şi să voteze, efectiv, în 14 secunde. Găluşca a fost înghiţită, pe nemestecate, inclusiv de Curtea Constituţională.

Anul acesta avem o iarnă într-un fel ca-n poveşti, ceea ce implică multă zăpadă, zăpadă ce se aşează şi pe străzi şi pe trotuare. Străzile ţin de administraţia locală, dar trotuarele intră în obligaţiile (sau, hai să le spunem îndatoriri) cetăţenilor. Dacă mergi pe străzi te izbeşte, prin neobişnuitul lui, cîte un segment de trotuar curăţat de zăpadă. Întîi nu ştii ce este atît de neobişnuit, dar de fapt este simplu: treci prin faţa unei case locuită de om. Fiinţa nu se oboseşte să ia în mînă o lopată să cureţe zăpada, pentru că nimeni nu-i cere acest lucru.

“În faţa răutăţii unor oameni, diavolul stă umilit pe o buturugă şi se gândeşte să se facă filosof.” (V.B)
Ţăranii lui Liviu Rebreanu (din nuvela “Proştii” de pildă), ca şi omul comun, presupun că în mintea oamenilor de cultură trebuie să se afle mai multă lumină sau măcar un bec al bunului simţ. Cu neputinţă e să creadă că în locul acela se naşte şi înfloreşte adesea prostia, aroganţa, dispreţul ciocoiesc, impoliteţea… Dar, întâi faptica…

Comisia pentru Admnistraţia publică a Legislativului a chemat la audieri- ca să nu spunem că pentru a-l lua de guler –pe domnul Ion Sandu, de la cealaltă Administraţie, cu Meteorologia, spre a da seamă despre burzuluiala vremii pe luna ianuarie. Desigur că domnul Sandu nu este baba Omida să influenţeze mersul norilor, dar cu o parte din “puterile” faimoasei ghicitoare, a încercat să prognozeze. Vedeţi? Un cuvânt mai ştiinţific. Dacă eşti fără studii “gâceşti”, iar dacă ai şcoală, “prognozezi”. În fine!

Cine este pescar sau vânător şi trece precum Sadoveanu altădată prin părţile unde curge Şieul, ar avea multe de spus despre lipsa de grijă a oamenilor vizavi de natura pe care le-a dat-o bunul Dumnezeu în administrare. Prin sălciile -poetice altădată- atârnă gunoaie şi fâşii de plastic iar butelii şi resturi împânzesc malurile. Mai poate o astfel de natură se inspire altceva decât durere şi oroare?

Există o zicală, la poporul român, „Vai de omul care vorbeşte singur, pe drum” şi care reflectă situaţia gravă în care se află o persoană din punct de vedere material, social, psihic etc., factori care au adus-o în această stare.
Ne îngrijorează, la maximum, fenomenul când o persoană vorbeşte singură pe stradă, chiar cu voce tare, semn că ceva s-a dereglat din punct de vedere al echilibrului psihic şi acest aspect se amplifică pe zi ce trece, din păcate.

Intenţionat, primul cuvânt din titlu l-am lăsat în forma lui de pe vremea lui Caragiale, iar al doilea substantiv l-am scris potrivit limbii române standard. Amândouă cuvintele acoperă două hălci zdravene din zisa politică (?) românească, diferenţa fiind că ”principiile” ţin de o ridicolă gargară partidică – cronicizată în spaţiul românesc - , iar ”interesele” sunt atât de reale, de multiple, de mustoase, încât cuvâtul se referă la o stare actuală socio-politică şi morală mai largă decât ”enteresele” de pe vremea lui Conu Iancu, de acum 125 de ani.