Opinii

Dacă conştiinţa creează iluzia lumii materiale, concluzia logică ar fi că, prin dezvoltarea conştiinţei noastre suntem capabili să construim o teorie prin care înţelegem fizica realităţii universului profund. În astfel de teorii, cea mai dezvoltată fiinţă conştientă ar fi identică cu creatorul universului, pe care îl numim Dumnezeu. Chiar dacă Dumnezeu se afla în afara lumii fizice, el, în acelaşi timp, o pătrunde prin existenţa noastră şi altora fiinţe materiale, asemănător unui om care se uită prin microscop.

„Teroristul trage din orice poziţie”. Definiţia dată de Ion Iliescu pe media audio şi video teroriştilor a nedumerit-o. La început a încercat să-şi imagineze ce-ar fi putut să însemne „trage din orice poziţie” şi n-a reuşit. În zilele în care se auzeau împuşcături în apropiere sau mai îndepărtate, care sporeau în intensitate în timpul nopţii, vaga definiţie nu folosea la nimic, decât cel mult să creeze panică. Cine erau şi mai ales unde erau teroriştii nimeni nu putea să spună.

Dragi cititori, vă propun o comunicare frumoasă despre o carte scrisă de profesorul bistriţean Vasile V. Filip intitulată ESEURI ± ETNOLOGICE, prefaţată de Ion Şeuleanu.
Am citit/studiat această carte într-un timp mai îndelungat, subliniind aproape totul, pentru că e prima lucrare de acest gen căreia am decis să îi acord atenţia mea. Am primit-o de la Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud în anul 2008, când a fost lansată şi, iată câteva impresii urmare acestei lecturi absolut fermecătoare, dar grea.

,, Experienţa atât de insolită, trăită în închisorile comuniste de o bună parte a societăţii noastre, după 1946, considerată ca o sursă de învăţătură şi semnale de alarmă pentru generaţiile viitoare, este bine-în opinia multora-să fie împărtăşită de cei care au trecut prin agora împrejmuită de sârma ghimpată”.
( Pr. Matei Boilă )

Naturaliştii au observat de multă vreme că există o duşmănie între specii, că rar există neam de animal sau insectă care să nu aibă un inamic. Gândacul de Colorado -de pildă- pare să nu aibă, dar oamenii de ştiinţă vor să-i fabrice unul. Inainte de potop (marele diluviu), se spune că “leul, ca şi boul”, păştea. Nefiind carnivore, ci “pascivore” n-aveau de ce să se omoare. Cel mult să dea cu coarnele sau copita în semn de joacă sau ca să se mai dezmorţească.

Afirmaţia îi aparţine unui bărbat din partea locului, aflând că Ioan Vălean, din Braniştea, a trecut în lumea celor drepţi.
S-a săvârşit din viaţă cu trei zile înainte de a fi împlinit 84 de ani.
Cu câţiva ani în urmă, l-am descoperit – prin nepoata sa, Liana – dat fiind faptul că amândoi aveam aceeaşi zi aniversară. Totuşi, mă ştia mai de demult, când eu mă nimerisem în 1990 în CPUNE-ul de la Bistriţa, iar dânsul fusese încredinţat de comunitatea din Braniştea cu responsabilitatea de a fi primar al comunei.

…care miracol? Dom’le? De unde miracole astăzi, într-o lume plină de crize, plină de falimente dureroase, de divizii şomere, de ţări-naţiuni în stare de insolvenţă, de incapacităţi financiare, de dezastre politice, de imoralităţi interminabile, de previziunile tot mai cenuşii ale prezentului/viitor… de ce această condensare de temporalităţi distincte de pe axa timpului?...

Opera Chipul Mântuitorului în iconografie este prima carte publicată (2001) a Marelui Duhovnic Sofian Boghiu, lucrarea fiind, de fapt, teza sa de licenţă pe care a susţinut-o în anul 1948, la vârsta de 36 ani. Sofian Boghiu a plecat la Domnul în data de 14 septembrie 2002, în zi de sărbătoare, Înălţarea Sfintei Cruci, la vârsta de 90 ani!
Fiind în Bucureşti, am stat de vorbă cu domnul Ion Lucian Ciucu, realizator de emisiuni TV, Redacţia Religie-Istorie, om care l-a cunoscut personal pe Sofian Boghiu.

De ce citim?
-Prin lectură ne căutăm un refugiu dintr-o lume cucerită de politică, bani şi antivalori.
-Dorim să ne menţinem curăţenia sufletului, din cât a mai rămas şi în ce măsură se mai poate.
-Citim să ne reamintim sistemul nostru de valori, să ne întrebăm în ce măsură îl mai respectăm? Să-l reamintim şi celor din jurul nostru.
-Să ne găsim o compensare pentru fragilităţile noastre, să identificăm tovarăşi de soartă. E mult mai uşor când avem însoţitori în drumul vieţii.

E bine, cum spuneţi, d-le prof. pensionar, cultura şi bunul simţ se învaţă de la grădiniţă şi de a cei 7 ani de acasă! Spre lămurirea cititorilor cinstiţi şi imparţiali, noi, poetul venit musai din cosmos”, ca om cosmic liber, spre ştiinţa cârcotaşului, scriind după ureche, ca să se afle în treabă, căci n-a fost prezent la manifestarea închinată lui Mihai Eminescu, cosmosul = (egal) cerul lui Dumnezeu! Astfel că, expresia dorit ironică a devenit un bumerang sclavagist, iar pentru noi un compliment!