Opinii
În articolul d-lui Ion Zăgreanu, publicat în „Răsunetul”, în 19.11.2009, intitulat: „Un pliant ca un strigăt de viaţă sau de moarte”, este vorba despre necesitatea refacerii vechii biserici greco-catolice de la Nicula. Dar observă că există şi o biserică nouă greco-catolică acolo. Dl. Z. se referă însă şi la mănăstirea de la Nicula şi se exprimă cu ură contra Bisericii Ortodoxe, din care face parte integrantă Biserica Greco-Catolică, spunând: „mănăstirile şi bisericile greco-catolice au fost furate în 1948 şi date în folosinţă Bisericii Ortodoxe”.
În noiembrie, ploi şi ceţuri neguroase prevestesc coborârea iernii. Firea se mai reculege din vegetaţia pustiită irevocabil, readucând în minte adesea întâmplări şi chipuri dragi sau cunoscute în treacăt, înfloriri de aduceri-aminte. Cuvine-se nouă, celor din Ardealul de nord cu deosebire, să rememorăm cu respect şi preţuire un chip de părinte şi păstor, născut pe aceste locuri, în noiembrie(11) şi plecat dintre noi cu blândeţe şi discreţie, tot într-un sfârşit detoamnă, în noiembrie (13) 1992, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, Teofil Herineanu.
Mai întâi, două remarci: În acest climat de bălăcăreală electorală, se săvârşesc, totuşi, şi fapte frumoase. Asta chiar dacă guvernul bagă, neruşinat, mâna în buzunarul ”făptaşilor”, obligând bugetarii să acopere incompetenţa lui financiară; printre cei jertfiţi – dascălii României anului 2009. O astfel de faptă frumoasă e în curs de a se încheia: Ministerul de resort şi inspectoratele şcolare judeţene au pus la cale (într-o vreme în care contribuabilul e din ce în ce mai stors băneşte) o ”Săptămână a educaţiei globale”, cu tema ”Hrană pentru toţi” (Ciudat că ”toţi” rimează cu ”hoţi”…).
Domnul Ion Radu Zăgreanu continuă a-şi da –n petic îmbrăcând veşmintele unui mic agitator greco-catolic împotriva Bisericii Ortodoxe Române, Biserica noastră Naţională strămoşească, păstrătoarea identităţii şi supravieţuirii neamului nostru românesc. Văd că ura, frustrarea şi minciuna istorică vă încarcă nepermis de mult şi am hotărât să vă răspund doar din respect pentru cititorii ziarului nostru, intoxicaţi sistematic de câţiva agitatori de serviciu antiortodocşi.
(Expoziţia pictorului D. Croitor)
Ai prins vreo sirenă?/ Te-a fascinat vreun nufăr?/ Sau ai zburat cu peştele/ Prin abisurile adâncului albastru?/ Dar te-a tulburat şi adierea zefirului/ Care mângâia trestiile/ În amurguri promiţătoare!/ Albastrul cerului/ Oglindit în faţa lacului/ Ţi-a furat gândurile/ În fapt de seară?/ Ori roşul macului/ Ţi-a ars sufletul/ Cu văpaia iubirii?/ Te-ai cununat cu eternitatea!
Aşa scriam deunăzi, după vizitarea expoziţiei „Arcade” a domnului D. Croitor. Tablourile expuse acolo degajă optimism, multă dragoste de viaţă.
Am fost atins în lumea aceasta, ca tot omul, de feluritele gripe şi mă “clăcuiau” (cum zice poporul) cam o săptămână: strănut, dureri de cap, febră, tuse, absentarea de la serviciu şi tot tacâmul. Mi-era ciudă când mă vedeam învins, iar organismul se lupta câte o săptămână până a-şi reveni la normalitate. Nu ştiam cum –l-aş putea ajuta, deşi nu se auzeau nici bubuiturile anticorpilor contra viruşilor pe câmpurile de bătaie, nici atacurile razante ale interferonului când descoperea un intrus care nu ştia parola organismului.
Sezonul rece aduce mai mereu escaladarea rapidă a numărului de îmbolnăviri cu infecţii virotice. Candidaţii nu mai sunt ca altădată, doar copiii şi vârstnicii. Se şterg graniţele dintre vărste şi viruşii poartă războiul împotriva tuturor cea nouă fiind nu devastatoare ca mortalitate, dar extrem de contagioasă. Ne inundă veşti deloc îmbucurătoare din ţări limitrofe: Ucraina ( circa un milion de infectări) , Bulgaria, cu scene chiar de panică. Apar probleme în colectivităţi, se închid cursurile, manifestările publice, se amână alegerile…Ce e de făcut?
… păi nu este acelaşi lucru „Depression”?... atât în germană, cât şi în engleză?... ba da, depression este depresiune, adică cădere, reducere, coborâre, atât în engleză, cât şi în germană, cât şi în română şi, atunci, titlul nostru nu e o formă de pleonasm, adică între depresiune şi depresiune?....
Prostia, răutatea şi invidia îi îndeamnă pe unii aşa-zişi români să tragă în noroi prestanţa unor oameni de ştiinţă, patrioţi români, considerându-se vrednici să le judece faptele şi viaţa. Nu e de mirare astfel că au ajuns acum „sus” oameni care mărturisesc ÎN SCRIS că le e ruşine că sunt români, ca directorul Institutului Român, H.R. Patapievici! Iar alţii, fugiţi din România, după ce au trăit bine în comunism, s-au ridicat în străinătate prin hulirea pe toate feţele a românilor, a istoriei şi a ţării româneşti, cu scuza că luptau contra comunismului.
Actualitate