Opinii

România, ţara noastră, alunecă tot mai mult înspre o situaţie limită: „Grenzsituation”, ce acutizează zilnic marile dureri numite criză economică, criză financiară, criză morală, criză politică… suntem cuprinşi în vârtejuri multi-crizaţionale (multi-suferinţele restructurează limbajul însuşi) în care totul devine incertitudine şi haos, imprevizibil şi coborâre… suntem martelaţi la fotbal ca niciodată până acum, vezi acel 0-5 la Belgrad, copii talentaţi ai ţării trebuie să emigreze pentru a fi apreciaţi, recte Herta Muller şi premiul Nobel pentru… Germania, guvernele se auto-contestă prin pr

Mă va ierta măria sa Eminescu pentru că l-am parafrazat, dar n-am găsit altceva mai sugestiv pentru ceea ce am de relatat.

Oamenii de ştiinţă americani şi chinezi, medici, psihologi, biologi, se pare că au o nouă viziune asupra bolilor psihice ale oamenilor, o nouă teorie-ipoteză, coroborând cuceririle fizicii cuantice şi biofizica, biochimia, exobiologia, bioastronomia, exopsihologia etc., ştiinţe de frontieră ale Mileniului 3! Eramus din Rotterdam se pare că.. a avut dreptate!

Ne-a urmărit întotdeauna gândul: ce-i face pe oameni să plece din ţara lor şi cum se pot ei, totuşi, desprinde de locul unde au văzut lumina zilei? Nu poate fi uşor, ţine de sensibilitatea şi structura sufletească a celui care pleacă.

Multi-criza ne intră în suflet, în respiraţia clipei, în paşii şovăitori şi în buzunarele tot mai subţiate… suntem întru epuizarea resurselor financiare, morale, economice şi statale, care sunt reflectarea întregului unei naţiuni înspre ne-supravieţuibil!! Se poate aşa ceva? Are istoria asemenea exemple dramatice?...

În “Puterea gândului 13 – Energia conştiinţei creează realitatea noastră” am oferit un model pentru desprinderea sufletului din corpul fizic în momentul morţii: Pachetul undelor (din ecuaţia lui Schroedinger din fizica cuantică) îşi scoate partea, care se întinde pe benzile frecvenţei responsabile pentru a crea fenomenul materiei. În acest model, materia face parte din conştiinţă, sufletul pur şi simplu îşi retrage atenţia din lumea materială şi nu mai trimite energia necesară pentru a menţine trupul fizic în funcţie.

Stăteam într-o zi şi ascultam o conversaţie interesantă dintre două persoane. Una dintre ele avea convingerea, că destinul hotărăşte soarta omului şi folosea sintagme ca: soarta ne guvernează drumul vieţii... fiecare dintre noi are un rezumat existenţial... nu era lui hărăzit să ajungă... dacă e să fie, se va întâmpla... nu a fost să fie... nu totdeauna depinzi de ceva în a obţine ce vrei în viaţă... dacă te încăpăţânezi să crezi, că îţi faci tu destinul, s-ar putea să observi, că timpul îţi va înşela aşteptările...

Premiul Nobel pentru Literatură – 2009, este, deci, a unei schwabe din Banat, România, care însă prin emigrarea în ţara natală, Germania, aparţine acum Germaniei….

Lovitura de stat din decembrie 1989 are, pe lângă aspectele ei pozitive în planul efectelor produse, şi numeroase aspecte care subliniază tendinţele de separatism şi segregaţionism, în special din partea unor intelectuali de expresie maghiari. Multe din demersurile lor au fost şi sunt finanţate direct, cu sume incredibil de mari, de peste hotare, fie din partea Ministerului Culturii din Ungaria, fie din fondurile unor mişcări revanşarde şi revizionare din alte părţi ale lumii.

Am urmărit cu un oarecare interes manifestările desfăşurate cu prilejul „Zilei muncii decente”. Şi, cel puţin la nivelul manifestărilor din Capitală, ele, adică: fluierele, trîmbiţele, tobele, ba chiar şi lozincile ori eşarfele, n-au depăşit, nici la capitolul decibeli şi nici în lungime, în suprafaţă portantă ori conţinut, limitele bunei chibzuinţe. Cu toate că, în opinia unor cugete mai dure, după o prea lungă agonie, sindicatele ar fi trebuit să-şi arate mult mai vîrtos, atît glasurile, cît şi muşchii.